Distracțiile

    Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. – Filipeni 4:8

    Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului. Ea a fost instituită în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru (ITI) şi de atunci până astăzi a fost sărbătorită pe 27 martie. În mesajul său inaugural la sărbătoarea din 1962, Jean Cocteau sugera că teatrul dă naştere la un paradox, şi anume, odată cu trecerea timpului, istoria este deformată şi astfel se întemeiază mitologia. În viziunea lui, un bun dramaturg ar trebui să genereze „un hipnotism colectiv” asupra unei audienţe cu „o credulitate asemănătoare cu a copilului”. Deşi această sărbătoare încearcă să scoată în evidenţă valoarea şi importanţa artei teatrale, noi, ca creştini, ar trebui să medităm la spectrul vast de distracţii şi recreaţie.

    Mulţi oameni percep religia doar ca pe o activitate spirituală frumoasă, limitată la timpul petrecut săptămânal în clădirea bisericii. Dar pentru creştinii adevăraţi, religia este un angajament necondiţionat şi continuu faţă de Hristos, care nu poate fi restricţionat la un timp şi loc anume. Dacă avem „gândul lui Hristos” (1 Cor. 2:16), atunci nu vom merge niciodată în niciun loc vulgar pe care Hristos nu îl aprobă sau să ne expunem la orice l-ar alunga pe Hristos din mintea noastră. Din contră, noi ne vom umple mintea continuu cu orice este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit şi de primit (Fil. 4:8). Nu vom pune nimic rău înaintea ochilor noştri şi celui care spune minciuni nu i se va permite să stea în prezenţa noastră (Ps. 101:3,7).

    Ca fiinţe umane (şi nu roboţi), ocazional avem nevoie să lăsăm deoparte activităţile noastre obişnuite şi obositoare şi să petrecem timp relaxându-ne şi recreându-ne. Chiar şi Hristos Şi-a invitat ucenicii: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31).

    Dar există un contrast semnificativ între amuzamentele lumeşti excitante şi recreerea creştină reînviorătoare. În cartea lui Ellen G. White, Căminul adventist, găsim principii şi instrucţiuni folositoare cu privire la acest subiect, paginile 491–530.

    Pavel ne sfătuieşte „să facem totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31). Gândeşte-te astăzi cum îţi petreci timpul liber şi cum ai putea să faci ca acest timp să fie mai aproape de idealul lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...