O cunună nepieritoare

    Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. – 1 Corinteni 9:25

    În iunie 1998 am vizitat oraşele greceşti Atena, Corint şi Olympia. Aproape de ultimul dintre ele am văzut complexul vechilor Jocuri Olimpice, inclusiv ruinele Templului Zeului olimpic şi vechiul stadion.

    Prima olimpiadă înregistrată a fost organizată în 776 î.Hr. şi se ţinea la fiecare patru ani, în timpul festivalului religios în onoarea lui Zeus, cel mai mare dintre zeii greci. Jocurile Olimpice au devenit cel mai important dintre toate concursurile atletice din lumea veche. Dar ele s-au ţinut pentru ultima dată în 393 d.Hr., iar după aceea împăratul roman Theodosius I a interzis aceste sărbători.

    Cincisprezece secole mai târziu, pe 6 aprilie 1896, la Atena au fost inaugurate primele Jocuri Olimpice moderne. De atunci, acestea au fost sărbătorite la fiecare patru ani, dar de fiecare dată într-un alt oraş din jurul lumii. Unsprezece femei, reprezentând vestalele, merg la locul vechilor olimpiade şi aprind flacăra olimpică cu lumina Soarelui concentrată de o oglindă parabolică. Torţa este dusă din Olympia mai întâi la Stadionul Panathenaic în Atena şi apoi de acolo la locul unde au loc Jocurile Olimpice.

    În 1 Corinteni 9:24-27, Pavel a folosit exemplul jocurilor din Antichitate ca o analogie pentru alergarea creştină. Mai întâi, el îl aseamănă pe creştin cu un alergător biruitor. La jocurile olimpice, „toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul”. Dar în alergarea creştină toţi pot fi biruitori. În al doilea rând, Pavel scoate în evidenţă că recompensa creştinului merită tot efortul depus. În Olympia, premiul pentru câştigător era o cunună din măslini sălbatici; în Corint, câştigătorul primea o coroană chiar mai perisabilă, din ţelină uscată. Dar creştinul biruitor va primi „o cunună veşnică”.

    În Evrei 11:39-12:2, toţi alergătorii creştini biruitori din trecut privesc metaforic alergarea noastră şi sunt însufleţiţi de biruinţa noastră.

    Noi nu aprindem flacăra noastră olimpică la sanctuarul Templului lui Hera (soţia lui Zeus), ci la altarul crucii de pe calvar, şi nu ne aşteptăm să primim doar o coroană pieritoare, ci una nepieritoare, „coroana neprihănirii” (2 Tim. 4:8). Continuă să alergi ca să fii biruitor!

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...