Nemurire sau înviere

    Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. – Ioan 5:28-29

    Mulţi oameni se întreabă: Dacă sufletul omului este nemuritor în mod natural, atunci de ce Noul Testament vorbeşte despre învierea finală a celor morţi? Unul din cele mai puternice răspunsuri la această întrebare a fost oferit de Oscar Cullmann (1902–1999), teolog protestant european de seamă, şcolit în învăţăturile Noului Testament, răspuns dat la Ingersoll Lecture on the Immortality of Man, capela Andover, Universitatea Harvard, pe 26 aprilie 1955. Prezentarea sa, intitulată „Immortality of the Soul and Resurrection of the Dead: The Witness of the New Testament”, a fost publicată pentru prima dată în Harvard Divinity School Bulletin, vol. 21 (1955–1956) şi mai târziu sub formă de broşură. Cullmann a văzut o tensiune ireconciliabilă între ideea grecească a nemuririi sufletului şi crezul creştin al învierii. Pentru el, noţiunea filosofică greacă a nemuririi naturale a sufletului nu poate fi armonizată cu doctrina Noului Testament despre învierea finală a celor morţi. Foarte interesant că în jurul anului 150 î.Hr., Iustin Martirul (100–165) a avertizat că cei „care spun că nu există o înviere a celor morţi şi că sufletele lor, când mor, sunt luate la cer” nu pot fi numiţi creştini (Dialogue with Trypho, cap. 80).

    În 1 Corinteni 15:16-18, apostolul Pavel susţine că „dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat” şi, în consecinţă, „cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi”. Dacă la moarte sufletul celui neprihănit este luat la cer (aşa cum cred mulţi), atunci nu există niciun motiv convingător nici chiar pentru învierea lui Hristos. În acest caz, Pavel nu ar fi putut vorbi despre cei care au murit în Hristos ca fiind pierduţi, deoarece aceştia ar fi fost deja în cer cu Hristos.

    Dar vestea bună a Noului Testament este că moartea, oricât de crudă şi tristă ar fi ea, a fost învinsă pe deplin de Hristos prin propria Lui înviere. „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El” (1 Tes. 4:14). Ce binecuvântare să ştim că toţi cei dragi nouă care au murit în Hristos vor fi înviaţi din morţi în cele din urmă, pentru a primi viaţa veşnică!

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...