O inimă din Africa

    Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. – 2 Corinteni 5:14-15

    Istoria creştinismului a fost iluminată de misionari bravi ca David Livingstone (1813–1873), care a purtat torţa Evangheliei în cele mai îndepărtate locuri de pe continentul african. El a ajuns în Cape Town în 1841 şi la scurtă vreme după aceea a început să meargă înspre nord pentru a duce Evanghelia prin „agenţi nativi”. Trei ani mai târziu, el a fost atacat şi rănit de un leu. Dar nu a renunţat!

    În 2 ianuarie 1845, Livingstone s-a căsătorit cu cea mai mare fiică a lui Robert Moffat, Mary, care l-a însoţit în multe din călătoriile lui, până la moartea ei, în 1862. Dar, aşa cum spunea şi George A. Shepperson, „angajamentul lui faţă de Africa era atât de dârz, încât îndatoririle lui de soţ şi tată au căzut pe locul doi”.

    Slujind în Africa mai mult de 30 de ani, Livingstone a murit din cauza malariei şi a dizenteriei pe 1 mai 1873 (nu pe 4 mai), în sud-estul lacului Bangweulu (astăzi în Zambia). Însoţitorii lui loiali, Chuma şi Susi, i-au scos inima şi au îngropat-o sub un copac, aproape de locul în care a murit, şi apoi trupul l-au dus până în Bagamoyo (Tanzania modernă), de unde a fost transportat la Londra şi în cele din urmă a fost îngropat la Westminster Abbey. Dar inima lui a rămas acolo unde a fost întotdeauna – în Africa!

    Livingstone nu a avut un succes atât de mare în a genera convertiri directe cât a avut în a explora câmpurile misionare şi a semăna sămânţa Evangheliei pentru ca mai apoi alţi misionari să secere. El declara: „Deşi văd rezultate puţine, viitorii misionari vor vedea convertiri după fiecare predică. Fie ca ei să nu îi uite pe pionierii care au lucrat în mare întuneric, cu doar câteva raze care să îi înveselească, în afară de cele care se revarsă din credinţa în preţioasele făgăduinţe ale Cuvântului lui Dumnezeu.”

    A regretat el toţi anii în care a slujit în Africa? Nicidecum. El a răspuns vitejeşte: „Oamenii vorbesc de sacrificiile pe care le-am făcut petrecând atât de mult timp din viaţa mea în Africa. Poate să fie numit sacrificiu ceea ce doar am returnat ca parte din marea datorie pe care o am faţă de Dumnezeu, datorie pe care nu o voi putea plăti niciodată?” Dacă Hristos S-a sacrificat pe Sine atât de mult pentru noi, noi de ce nu ne putem sacrifica în locurile în care este cea mai mare nevoie?”

    O inimă din Africa - 2018. Dacă Hristos S-a sacrificat pe Sine atât de mult pentru noi, noi de ce nu ne putem sacrifica în locurile în care este cea mai mare nevoie?
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Locul trei pe podium

    Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?

    Trei crai de la Răsărit

    La final, întreabă-te ce fel de daruri poți aduce tu prin care să-L recunoști pe Domnul Isus ca Rege, Mare-Preot și Jertfă pentru salvarea celui pierdut.

    Triunghiul Bermudelor

    O zicere înțeleaptă spune următorul lucru: „Nu te duce pe terenul lui Satana pentru că nu știi ce va face cu tine.”

    Triunghiul echilateral

    Un bine, oricât de subiectiv ar fi, este neprețuit; trebuie doar să nu dăuneze cuiva gestul făcut de noi, în rest, grija noastră e aceea de a face totul pe deplin. Exemplul perfect este Mântuitorul nostru, care a făcut bine chiar și vrăjmașilor Lui.

    Publicate astăzi

    Locul trei pe podium

    Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Răzbunarea nu este a noastră

    Ţi-a greşit cândva cineva? Dacă te gândeşti la răzbunare, ia în considerare ce spune Dumnezeu: „Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti.” El nu-ţi cere să te răzbuni, mai degrabă să împlineşti nevoile de bază ale vrăjmaşului tău, după cum te îndrumă textul de astăzi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să fie… biserică

    Roagă-te pentru spiritul de comunitate din biserica ta! PROVOCARE: Gândește-te la o idee care ar putea îmbunătăți părtășia dintre credincioși și pune-o în aplicare!

    Bizonyosodjunk meg Isten jóságáról!

    „Érezzétek és lássátok meg, hogy jó az Úr! Boldog az az ember, aki Őbenne bízik.”...