La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. – Filipeni 2:8
Viaţa este plină de contrase şi paradoxuri. Uneori chiar şi cele mai bune planuri ale noastre eşuează, aşa cum este ilustrat în filmul Prinţ şi cerşetor, care a apărut oficial pe 8 mai 1937, cu alte versiuni după.
Având la bază romanul lui Mark Twain, din 1881, cu acelaşi titlu, filmul descrie o scenă imaginară din perioada tudoriană din Anglia. În aceeaşi zi se nasc doi băieţi, dar în circumstanţe total diferite. Tom este băiatul cerşetor al depravatului criminal John Canty, iar Eduard al VI-lea este prinţ şi moştenitorul împăratului Henry al VIII-lea al Angliei. Cei doi se întâlnesc în adolescenţă şi sunt şocaţi de înfăţişarea lor atât de asemănătoare. Ca o glumă, ei îşi schimbă hainele între ei, iar căpitanul gărzilor îl confundă pe prinţ cu cerşetorul şi îl alungă de la palat.
Când Tom a încercat să îşi dezvăluie adevărata lui identitate, doar contele de Hertford l-a crezut. Toţi ceilalţi erau convinşi că „prinţul” avea probleme mentale. Când împăratul Henry al VIII-lea a murit, Hertford a ameninţat că îl va da în vileag pe Tom dacă nu face cum i se spune. Temându-se pentru viitorul lui, Hertford l-a şantajat pe căpitan să îl găsească pe Edward, adevăratul prinţ, şi să îl ucidă. Dar Edward a găsit în Miles Hendon un protector de nădejde. Cu ajutorul lui, Edward a reuşit să intre din nou în palat, chiar la timp pentru a întrerupe ceremonia de încoronare, şi-a demonstrat identitatea şi a fost repus pe tron. Tom a devenit un protejat al împăratului, Hertford a fost alungat pe viaţă şi Hendon a fost recompensat pentru serviciile sale.
Acest film foarte popular ne ajută să ne facem o idee despre taina glorioasă a întrupării, aşa cum este descrisă de Pavel în Filipeni 2:5-11.
Acest pasaj minunat vorbeşte despre Hristos, care a părăsit curţile cereşti, a venit în lumea noastră păcătoasă şi chiar a luat asupra Sa natura umană. El a trăit ca cei mai umili oameni din acea vreme. A fost respins de mulţi dintre cei pe care venise să îi salveze. În contrast cu prinţul menţionat mai sus, Hristos a continuat acest proces umilitor până la cruce, unde a murit printre tâlhari. Dar apoi, triumfător, El a înviat din morţi, s-a suit sus în cer şi a fost încoronat ca „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor” (Apoc. 19:16).
Lăudat fie Domnul pentru acest proces uimitor de umilire şi înălţare pe care îl vom studia toată veşnicia!
