S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. – Luca 10:34
Viaţa se merită a fi trăită dacă facem o prioritate din nevoile celorlalți, nu din ale noastre. Aşa cum spune Ellen White: „Nu trecem decât o dată prin lumea aceasta. Orice bine pe care-l putem face, să-l facem neobosit, neabătut, în spiritul pe care-L avea şi Isus în lucrarea Sa” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi profesori, p. 267).
Florence Nightingale (1820–1910) s-a născut pe 12 mai 1820, în Florenţa, Italia, chiar numele fiindu-i inspirat de acel oraş. A studiat asistenţa medicală în Kaiserswerth, Germania, şi a început să lucreze în Londra.
În timpul Războiului Crimeei (1853–1856), ea şi echipa ei de asistente au îmbunătăţit semnificativ condiţiile igienice din spitalul britanic de bază, reducând rata mortalităţii cu două treimi. Au înfiinţat acolo o bucătărie pentru a răspunde nevoilor alimentare ale pacienţilor, o spălătorie pentru a putea oferi lenjerie curată, o sală de clasă şi o bibliotecă pentru stimulare intelectuală şi divertisment. Nightingale se îngrijea fără încetare de soldaţi. Seara avea cu ea o lampă în timp ce îngrijea pacient după pacient. Soldaţii au fost mişcaţi şi mângâiaţi de compasiunea ei fără margini şi chiar au ajuns să o numească „Doamna cu lampa” şi „Îngerul din Crimeea”.
Într-adevăr, ea a combinat profesionalismul eficient cu dragostea plină de dedicare. Strategiile ei au ajutat la îmbunătăţirea practicilor de îngrijire medicală şi viaţa ei impresionantă a inspirat multe generaţii de asistenţi medicali. Încă şi astăzi, unele ceremonii de graduare de la spe-cializarea asistenţă medicală culminează cu aprinderea lumânării asistenţilor şi recitarea jurământului Nightingale, în onoarea lui Florence Nightingale, „Doamna cu lampa”.
Ea spunea: „Atribui succesul meu următorului lucru – niciodată nu m-am scuzat şi nici nu am acceptat vreo scuză.” Ea dădea următorul sfat: „Niciodată să nu pierzi ocazia de a grăbi un început practic, oricât de mic ar fi, căci este uimitor cât de adesea, în astfel de chestiuni, sămânţa de muştar încolţeşte şi prinde rădăcini.” Ea a mai scos în evidenţă şi importanţa combinării empatiei şi a cooperării: „Să alergăm în cursa în care toţi pot câştiga, bucurându-se de succesele lor – ca de ale noastre – şi deplângând eşecurile lor, oricând acestea apar – de parcă ar fi ale noastre. Suntem cu toţii o singură asistentă medicală.”
Exemplul de viaţă al lui Florence Nightingale ar trebui să ne inspire ca astăzi să ieşim şi să strălucim pentru Isus. Poţi face o diferenţă majoră în viaţa cuiva!
