Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. – Matei 10:22
Adevăraţii eroi creştini rămân credincioşi necondiţionat lui Hristos şi Cuvântului Său chiar şi în cele mai presante condiţii. Un exemplu însufleţitor este John Wycliffe (1320–1384), care a fost profesor de teologie la Oxford. El a înălţat cu îndrăzneală guvernarea lui Hristos, autoritatea Scripturii şi mântuirea prin har, prin credinţă. Preocupat de aceste învăţături, papa Grigore al XI-lea a emis, pe 22 mai 1377, cinci bule în care condamna lucrarea lui Wycliffe de a promova „anumite afirmaţii şi concluzii eronate şi false, acuzându-l de erezie şi că încearcă să slăbească şi să distrugă statutul întregii biserici şi chiar a guvernării seculare”.
Ca răspuns la bulele papei, Wycliffe a început astfel: „Mărturisesc şi pretind a fi, prin harul lui Dumnezeu, un bun creştin (şi anume, adevărat şi ortodox) şi, atâta timp cât voi mai avea suflare în trupul meu, îmi voi înălţa glasul şi voi apăra legea. Sunt gata să îmi apăr convingerile până la moarte. În concluziile mele am urmat Scripturile sacre şi sfintele doctrine şi, dacă se poate dovedi că concluziile mele sunt opuse credinţei, sunt dispus să le retractez.”
În 4 mai 1415, Conciliul de la Constanţa, retroactiv, l-a excomunicat pe Wycliffe şi i-a interzis scrierile. Lucrările lui trebuiau să fie arse şi rămăşiţele trupului lui să fie duse de pe pământul sfinţit. Acest ordin, confirmat de papa Martin al V-lea a fost aplicat în 1428, adică la 43 de ani după moartea lui Wycliffe. În prezenţa mai multor autorităţi ecleziastice, rămăşiţele lui au fost scoase din cimitirul din Lutterworth, au fost arse şi împrăştiate aproape de pârâul Swift. Cineva chiar a pus un epitaf în locul în care a fost mormântul lui, spunând că este „instrumentul Diavolului, inamicul bisericii, confuzia din popor”.
În lucrarea sa majoră, The Church History in Britain (1655), Thomas Fuller afirmă: „Acest pârâu [Swift] a dus cenuşa lui în Avon, Avon a dus-o în Severn, Severn în mările mai mici şi acestea în oceanul principal; astfel, cenuşa lui Wycliffe este emblema doctrinei sale, care este acum împrăştiată în toată lumea.” Prin harul lui Dumnezeu, şi noi am primit această moştenire minunată a adevărului! Chiar dacă nu trebuie să plătim un preţ atât de mare pentru credinţa noastră, noi ar trebui să avem acelaşi devotament pe care l-a avut Wycliffe. Să ducem torţa până la sfârşit!
