Să înălțăm Sabatul!

    Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. – Evrei 4:9

    Ca adolescent în oraşul său natal, Roma, Samuele Bacchiocchi a fost frecvent ridiculizat şi respins pentru că era un „eretic” adventist de ziua a şaptea care păzea Sabatul. Acest lucru l-a motivat să înceapă un studiu extins şi în profunzime al istoriei, teologiei şi semnificaţiei Sabatului. Acest proces şi-a atins vârful culminant pe 14 iunie 1974, când şi-a susţinut teza doctorală despre apariţia păzirii duminicii la începutul creştinismului, la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, Italia.

    Bacchiocchi a fost primul (şi probabil singurul) necatolic care a absolvit această universitate prestigioasă, fondată în 1551 de Ignatius de Loyola. Din investigaţiile sale exhaustive ale Bibliei şi surselor istorice antice, Bacchiocchi a ajuns la concluzia că „adoptarea duminicii în locul Sabatului nu a apărut în biserica primitivă de la Ierusalim în virtutea autorităţii apostolice, ci aproximativ un secol mai târziu, în biserica de la Roma. Un conglomerat de factori iudaici, păgâni şi creştini au contribuit la abandonarea Sabatului şi adoptarea închinării în ziua duminicii” (From Sabbath to Sunday, p. 2).

    Chiar şi aşa, mulţi autori creştini încă susţin că biserica apostolică a început să păzească duminica la scurtă vreme după învierea lui Hristos.

    Totuşi, citind relatările celor patru evanghelii despre înviere, scrise mulţi ani mai târziu, putem descoperi doar referiri obişnuite la „prima zi a săptămânii” (Matei 28:1; Marcu 16:1-2; Luca 23:54-24; 1 Ioan 20:1,19,26), fără a se face referire la închinarea în ziua duminicii. Ucenicii s-au întâlnit chiar în acea zi cu uşile închise, dar nu pentru a sărbători învierea, ci pentru că le era teamă de iudei (Ioan 20:19,26).

    Aceste dovezi şi alte dovezi biblice confirmă natura trainică a Sabatului zilei a şaptea, ca un semn al legământului între Dumnezeu şi copiii Săi. Sabatul a fost instituit pentru omenire la sfârşitul săptămânii creaţiunii (Gen. 2:1-3); el vine săptămânal ca un sanctuar de neschimbat al lui Dumnezeu în timp (Is. 58:12-14) şi va continua să fie păzit când lumea va fi restaurată la perfecţiunea sa de la început (Is. 66:22-23). În fiecare Sabat suntem invitaţi să intrăm în odihna lui Dumnezeu şi să primim binecuvântările sale minunate (Evr. 4:4,9-11).

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...