Articolul precedentAdevărata frumusețe
    Articolul următorCinstea

    Orbii vor vedea

    În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. – Isaia 29:18

    Noi avem minunata făgăduinţă că în Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu „surzii vor auzi” şi „orbii vor vedea” (Is. 29:18). În timpul lucrării de la început a lui Hristos a fost o pregustare a acestor lucruri (Matei 11:2-5). Dar chiar şi astăzi noi putem face o diferenţă majoră în vieţile celor cu nevoi speciale.

    Helen Adams Keller (1880–1968) s-a născut ca un copil normal în Tuscumbia, Alabama, pe 27 iunie 1880. La doar 19 luni a contractat o boală – diagnosticată ca „inflamaţie a creierului” – în urma căreia a surzit şi a orbit. Din anul 1887, Anne Sullivan i-a devenit profesoară şi însoţitoare, ajutând-o să îşi dezvolte capacitatea de a comunica. În 1904, Keller a devenit prima persoană surdă care a obţinut o diplomă în domeniul artelor. Ca un simbol al faptului că a biruit orbirea, muţenia şi surzenia, ea a vizitat mulţi demnitari şi a călătorit în toată lumea prezentând se-minare despre optimism şi speranţă şi promovând cauzele umanitare.

    De-a lungul anilor, Keller şi-a format o atitudine foarte pozitivă şi inspiratoare faţă de viaţă. Declaraţiile ei denotă o experienţă de viaţă profundă. Ea spunea următoarele despre cum să învingi problemele: „Deşi lumea este plină de suferinţă, ea abundă şi în biruirea suferinţelor.” Ca urmare a luptelor proprii, ea a putut afirma: „Caracterul nu se poate dezvolta în linişte şi pace. Doar prin experienţa încercării şi a suferinţei sufletul poate fi întărit, viziunea poate fi curăţită, ambiţiile – inspirate şi succesul – atins.”

    Keller a mai scos în evidenţă şi valoarea identificării şi folosirii ocaziilor care ne stau la dispoziţie. Ea avertiza: „Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide; dar adesea noi zăbovim atât de mult în faţa uşii închise, încât nu vedem uşa care a fost deschisă pentru noi.” Pentru ea, „cea mai demnă de milă persoană din lume este cea care poate vedea, dar nu are viziune”. Mai mult, „cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse. Ele trebuie simţite cu inima”.

    După cum spuneam deja, Helen Keller şi-a depăşit limitările fizice în mare parte datorită lui Anne Sullivan, ai cărei ochi şi urechi au fost vedere şi auz pentru ea. Nădăjduind şi aşteptând restaurarea finală a tuturor limitărilor noastre fizice (Apoc. 21:4), şi noi putem face diferenţa în vieţile celor cu nevoi speciale.

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...