Martor în mijlocul flăcărilor

    Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. – 2 Timotei 4:6-8

    Să ne imaginăm că vizităm oraşul imperial Konstanz (în sudul Germaniei) la începutul lui iulie 1415. Populaţia oraşului a crescut semnificativ datorită faimosului Conciliu de la Konstanz (1414–1418), prin care se intenţiona (1) clarificarea problemelor între cei trei papi simultani ri-vali – Grigore al XII-lea, Benedict al XIII-lea şi Ioan al XXIII-lea – fiecare susţinând că este adevăratul succesor al lui Petru; (2) reformarea conducerii ecleziastice şi a vieţii morale şi (3) eradicarea ereziei.

    Duminică dimineaţa devreme, pe data de 6 iunie 1415, Jan Hus, un influent profesor de la Universitatea din Praga, a apărut înaintea conciliului adunat în catedrala din Konstanz. El a fost condamnat oficial la închisoare ca proscris ecleziastic şi criminal. Şase episcopi au pus în aplicare ordinul de degradare a sa. L-au dezbrăcat de hainele preoţeşti, i-au distrus tonsura, i-au pus o căciulă pe cap, acoperită cu imagini ale Diavolului, au scris pe ele cuvântul „ereziarh” şi au încredinţat sufletul lui Diavolului. Escortat pe străzile oraşului Konstanz, el a văzut cum îi erau arse cărţile în piaţa publică.

    La locul execuţiei, braţele i-au fost legate la spate, gâtul i-a fost legat de rug cu un lanţ şi în jurul lui au pus paie şi lemn. Pentru ultima dată i s-a oferit din nou şansa la viaţă dacă avea să retracteze. Dar el a răspuns: „Voi muri plin de bucurie astăzi în credinţa Evangheliei pe care am predicat-o.” Când flăcările se înălţau în jur, el a cântat de două ori: „Hristos, Fiul viului Dumnezeu, ai milă de mine.” Vântul i-a suflat focul în faţă, reducându-l la tăcere. El a murit rugându-se şi cântând. Execuţia lui Hus a produs vâlvă în Boemia şi cauza reformei sale a fost purtată mai departe de husiţi şi în cele din urmă de Martin Luther.

    Jan Hus reflectă spiritul martirilor care mai degrabă au ales să moară decât să Îl trădeze pe Domnul şi Mântuitorul lor. Hus va primi „cununa neprihănirii”, dar tu şi cu mine? Avem şi noi acelaşi spirit?

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...