Articolul precedentÎnnoirea puterii
    Articolul următorNoi Îl vedem pe Hristos pe cruce

    O lance frântă

    Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. – Psalmii 69:9

    Aldus Manutius (1449–1515) a spus nişte vorbe pline de înţelepciune: „Nu munca te ucide, ci lipsa ei sau munca peste măsură.” Dintre pionierii adventişti, James White (1821–1881) ar putea fi inclus în a doua categorie. Sub mottoul: „Mai bine să te toceşti decât să rugineşti,” de-a lungul anilor a încercat să facă mai mult decât putea tolera trupul lui puternic. La vârsta de 44 de ani a suferit un atac puternic de paralizie. După ce şi-a revenit, el a continuat să lucreze la fel de intens.

    În 1881, soţia lui, Ellen, a încercat să îl convingă că ar trebui să se mute mai departe de toate poverile care erau în Battle Creek. Dar el a răspuns: „Unde sunt bărbaţii care să facă această lucrare? Unde sunt cei care vor avea un interes altruist pentru instituţiile noastre şi care să stea pentru ceea ce este bine, care să nu fie afectaţi de nicio influenţă cu care ar putea intra în contact?” Cu lacrimi în ochi, el a adăugat: „Viaţa mea a fost dedicată înălţării acestor instituţii. Să le părăsesc mi se pare ca și cum aș muri. Ele sunt ca şi copiii mei şi nu îmi pot despărţi interesul meu de ele. Aceste instituţii sunt uneltele lui Dumnezeu pentru a face o lucrare specifică.”

    James fusese bolnav, dar şi-a revenit. Într-o dimineaţă de Sabat, atât James, cât şi Ellen erau la amvon în adunarea din Battle Creek. Două zile mai târziu, pe 1 august 1881, el s-a îmbolnăvit subit şi în Sabatul următor a murit în sanatoriul din Battle Creek. Deşi s-a crezut că a murit din cauza malariei, în spate erau totuşi ani de muncă peste măsură şi de purtare a poverilor bisericii care era în dezvoltare. Pentru că James avea doar 60 de ani la acea vreme, unii au propus ca pe mormântul lui să fie pusă o lance frântă. Dar Ellen a răspuns: „Niciodată! Niciodată! El a făcut singur munca a trei oameni. Pe mormântul lui nu va fi pus niciodată un monument frânt!” (Solii alese, vol. 1, pp. 104–105).

    Cu tristeţe, ea a declarat: „Am lucrat umăr la umăr pentru cauza lui Hristos timp de treizeci şi şase de ani şi aveam nădejdea că vom putea fi împreună pentru a fi martori la încheierea triumfătoare. Însă nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Alesul şi apărătorul tinereţii mele, tovarăşul meu de viaţă, cel care a fost alături de mine la lucru şi în suferinţă, a fost luat de lângă mine, iar eu am rămas singură pentru a-mi termina lucrarea şi a duce lupta” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 105). Nu uita, uneori trebuie să încetinim pentru a putea înainta!

    O lance frântă - 2018. „Viaţa mea a fost dedicată înălţării instituţiilor bisericii. Să le părăsesc mi se pare ca și cum aș muri. Ele sunt ca şi copiii mei şi nu îmi pot despărţi interesul meu de ele. Aceste instituţii sunt uneltele lui Dumnezeu pentru a face o lucrare specifică.” James White
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Dublă comandă

    Ceea ce trebuie să știm se rezumă la următorul adevăr, cel puțin în ce Îl privește pe Dumnezeu. El vrea să facem propriile noastre alegeri și să ne bucurăm de tot, dar nu dorește să fim nefericiți după bucuria de moment a deciziilor noastre. Pe El asta Îl preocupă foarte mult: fericirea noastră și înainte, și în timpul, și după ce facem ceva.

    Planul B

    Când e vorba de viața noastră reală, profundă, există un singur plan. Nu are rost să căutăm alternative, polițe de asigurare sau precontracte. Singura șansă este să ne încredem în Cel care, încă de pe vremea când noi nu eram de încredere, Îi eram chiar vrăjmași, a semnat cu noi un legământ, un contract de salvare a noastră. Dacă nici această dovadă de iubire nu-i suficientă, atunci ce ar mai putea fi?

    Doi ochi, două urechi, o singură gură

    Mântuitorul obișnuia să spună: „Cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi să vadă.” A vedea și a auzi presupun voință, alegere. Alege în această zi să vezi și să asculți mai cu atenție! Îndreaptă privirea ta chiar în direcția în care ți-e incomod să privești, spre cei mai lipsiți ori mai nefericiți decât tine. Ascultă-i chiar și pe cei care te enervează...

    Publicate astăzi

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    Dragostea frățească

    Soluţia disensiunilor dintre copii constă în manifestarea iubirii adevărate, care vine dintr-o legătură apropiată cu Dumnezeu, care este sursa iubirii. Puterea care vine din unitate este importantă, dar nu este suficientă. Iubirea lui Dumnezeu este soluţia completă. Caut-o şi astăzi!

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    Sátán utolsó hadjárata

    „Fiacskáim, itt az utolsó óra, és amint hallottátok, hogy az antikrisztus eljő, így most sok...