Articolul precedentÎnnoirea puterii
    Articolul următorNoi Îl vedem pe Hristos pe cruce

    O lance frântă

    Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. – Psalmii 69:9

    Aldus Manutius (1449–1515) a spus nişte vorbe pline de înţelepciune: „Nu munca te ucide, ci lipsa ei sau munca peste măsură.” Dintre pionierii adventişti, James White (1821–1881) ar putea fi inclus în a doua categorie. Sub mottoul: „Mai bine să te toceşti decât să rugineşti,” de-a lungul anilor a încercat să facă mai mult decât putea tolera trupul lui puternic. La vârsta de 44 de ani a suferit un atac puternic de paralizie. După ce şi-a revenit, el a continuat să lucreze la fel de intens.

    În 1881, soţia lui, Ellen, a încercat să îl convingă că ar trebui să se mute mai departe de toate poverile care erau în Battle Creek. Dar el a răspuns: „Unde sunt bărbaţii care să facă această lucrare? Unde sunt cei care vor avea un interes altruist pentru instituţiile noastre şi care să stea pentru ceea ce este bine, care să nu fie afectaţi de nicio influenţă cu care ar putea intra în contact?” Cu lacrimi în ochi, el a adăugat: „Viaţa mea a fost dedicată înălţării acestor instituţii. Să le părăsesc mi se pare ca și cum aș muri. Ele sunt ca şi copiii mei şi nu îmi pot despărţi interesul meu de ele. Aceste instituţii sunt uneltele lui Dumnezeu pentru a face o lucrare specifică.”

    James fusese bolnav, dar şi-a revenit. Într-o dimineaţă de Sabat, atât James, cât şi Ellen erau la amvon în adunarea din Battle Creek. Două zile mai târziu, pe 1 august 1881, el s-a îmbolnăvit subit şi în Sabatul următor a murit în sanatoriul din Battle Creek. Deşi s-a crezut că a murit din cauza malariei, în spate erau totuşi ani de muncă peste măsură şi de purtare a poverilor bisericii care era în dezvoltare. Pentru că James avea doar 60 de ani la acea vreme, unii au propus ca pe mormântul lui să fie pusă o lance frântă. Dar Ellen a răspuns: „Niciodată! Niciodată! El a făcut singur munca a trei oameni. Pe mormântul lui nu va fi pus niciodată un monument frânt!” (Solii alese, vol. 1, pp. 104–105).

    Cu tristeţe, ea a declarat: „Am lucrat umăr la umăr pentru cauza lui Hristos timp de treizeci şi şase de ani şi aveam nădejdea că vom putea fi împreună pentru a fi martori la încheierea triumfătoare. Însă nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Alesul şi apărătorul tinereţii mele, tovarăşul meu de viaţă, cel care a fost alături de mine la lucru şi în suferinţă, a fost luat de lângă mine, iar eu am rămas singură pentru a-mi termina lucrarea şi a duce lupta” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 105). Nu uita, uneori trebuie să încetinim pentru a putea înainta!

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...