Onorându-L pe Dumnezeu în suferință

Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine. – 1 Petru 4:19

Predicatorii aşa-zisei ideologii a „mărturisirii pozitive” sugerează că cuvintele noastre au puterea supranaturală de a schimba circumstanţele şi de a modela destinele. Presupunând că fiecare păcat, boală, întristare şi supărare a fost pusă asupra lui Isus (cf. Is. 53:3-5), aceşti predicatori încurajează audienţa să facă o mărturisire pozitivă: „Astăzi sunt iertat, vindecat şi sunt bine.” În concepţia lor, doar lipsa credinţei ar putea împiedica pe cineva să fie vindecat fizic.

Pe 2 august 1982, teologul şi filosoful american Francis Schaeffer (1912–1984) a scris o scrisoare înviorătoare unui pastor a cărui soţie, Sharon, suferea de scleroză multiplă. Schaeffer spunea: „Cred că uneori Dumnezeu oferă vindecare directă şi am văzut acest lucru în lucrarea mea de-a lungul anilor. Desigur, aceasta este pentru lauda lui Dumnezeu şi Îi suntem recunoscători. Dar există pericolul constant, mortal de a fi tentat să crezi că, dacă o persoană este cu adevărat credincioasă şi are suficientă credinţă, atunci va fi vindecată. Cu siguranţă că Biblia nu ne învaţă aşa ceva. În mai multe locuri din Noul Testament putem vedea clar că nu toţi creştinii din acele zile au fost vindecaţi. Cu această idee începem să uităm că Dumnezeu nu este un calculator, ci un Tată ceresc personal, căruia trebuie să Îi permitem să răspundă în înţelepciunea Sa personală şi infinită.

Am văzut pe unii din cei mai credincioşi şi iubitori copii ai lui Dumnezeu distruşi pentru că unii oameni le-au spus că, dacă nu sunt vindecaţi, aceasta este din cauza lipsei lor de spiritualitate sau a lipsei rugăciunii. Cu siguranţă că uneori aşa este, dar a le spune celor care suferă de o boală acută că întotdeauna aşa stau lucrurile înseamnă adesea să le îngrămădeşti vina pe capul lor, când ei cu siguranţă nu au nevoie de acest lucru. […] Nu există nimic mai crud decât un grup de oameni care să reverse vina asupra cuiva care este bolnav chiar în momentul în care nu are nevoie de acest lucru.”

Mărturisirea pozitivă oferă în mod egoist coroane fără cruce (Matei 16:24). Prin contrast, apostolul Pavel a îndurat cu răbdare ţepuşul din carnea lui şi a găsit bucurie în slăbiciunile lui (2 Cor. 12:7-10). Apostolul Petru ne încurajează să ne bucurăm atunci când suntem părtaşi la suferinţele lui Hristos (1 Petru 4:13). Haideţi să Îi permitem lui Dumnezeu să fie Dumnezeul vieţii noastre şi să acceptăm planurile Sale pentru noi!

Citește și

Comentariile sunt închise

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!