Infatuarea

Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. – 1 Corinteni 10:12

Unii oameni ştiu cum să urce scara succesului, dar nu ştiu cum să coboare. Alvin Toffler (1928–2016) chiar avertiza: „Nimic nu este mai periculos decât succesul de ieri.”

Alonzo T. Jones (1850–1923) a acceptat mesajul adventist şi a fost botezat la Walla Walla, Washington, pe 8 august 1874. În 1878 a fost hirotonit ca pastor şi a devenit un lider influent şi puternic. Împreună cu Ellet J. Waggoner a jucat un rol crucial în predicarea neprihănirii prin credinţă la Sesiunea Conferinţei Generale din 1888, de la Minneapolis, şi după aceea. Dar asocierea lui cu dr. John H. Kellog i-a întărit infatuarea şi amărăciunea pe care o simţea împotriva organizaţiei după 1901. Jones a încercat fără încetare să submineze conducerea lui Arthur G. Daniells, ca preşedinte al Conferinţei Generale.

În 19 septembrie 1892, Ellen White spunea: „Este foarte posibil ca fraţii Jones şi Waggoner să fie doborâţi de ispitele vrăjmaşului; dar dacă se va întâmpla acest lucru, aceasta nu va demonstra că ei nu au avut o solie din partea lui Dumnezeu sau că lucrarea pe care au făcut-o ei a fost o greşeală” (Scrisoarea 24, 1892). Din nefericire, lor le-a lipsit smerenia şi nu au reuşit să trăiască ei înşişi solia pe care o predicaseră atât de eficient miilor de oameni. În cele din urmă, toţi trei – Kellogg, Waggoner şi Jones – au părăsit biserica.

În 1907, lui Jones i s-a retras acreditarea de pastor şi anul următor a fost exclus din biserică. Chiar şi aşa, el a cerut o audiere la Sesiunea Conferinţei Generale din 1909 de la Washington D.C. Acolo a prezentat un discurs în care se justifica singur, dar totodată acuza şi s-a întâlnit de trei ori cu principalii lideri ai bisericii. La ultima întâlnire, după un apel prelungit pentru împăcare, preşedintele A. G. Daniells a întins mâna peste masă şi a spus: „Vino, frate Jones, vino!” Jones s-a ridicat şi încet a întins mâna, dar dintr-odată a tras-o înapoi şi a spus: „Nu, niciodată!” apoi s-a aşezat înapoi pe scaun. Jones nu s-a mai alăturat bisericii niciodată.

Mult mai important decât a începe bine este să termini cu bine. Mândria şi infatuarea au un preţ prea mare! Istoria lui A. T. Jones ar fi putut avea un final destul de diferit dacă ar fi rămas smerit şi recunoscător pentru ce a făcut Domnul prin El!

Citește și

Comentariile sunt închise

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!