Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh. – 1 Petru 3:18
Niciun sacrificiu omenesc nu poate fi comparat cu jertfa infinită a lui Hristos pe crucea de la calvar. Dar chiar şi aşa avem exemple de câţiva oameni care au murit pentru alţii. La sfârşitul lunii iulie 1941, trei prizonieri au dispărut din lagărul de concentrare de la Auschwitz, din sudul Poloniei. Pentru a descuraja şi alte încercări de evadare, comandantul-şef al Nazi SS a poruncit ca alţi zece prizonieri să fie lăsaţi să moară de foame. Unul dintre ei a fost Franciszek Gajowniczek, care striga: „Soţia mea! Copiii mei!” Atins de aceste cuvinte, călugărul franciscan Maximilian Kolbe (1894–1941) s-a oferit să îi ia locul.
După două săptămâni de deshidratare şi înfometare, doar Kolbe a mai rămas în viaţă. Aşteptând să golească buncărul, paznicii i-au administrat o injecţie letală cu fenol pe 14 august 1941. A murit la vârsta de 47 de ani şi rămăşiţele lui au fost incinerate în ziua următoare. El a murit în mod voluntar în locul lui Franciszek Gajowniczek (1901–1995), care a mai trăit 53 de ani. La vârsta de 93 de ani, Gajowniczek încă îşi amintea de acea zi: „Părintele Kolbe i-a spus comandantului: «Vreau să merg eu în locul bărbatului pe care l-aţi ales. El are o soţie şi familie. Eu sunt singur. Sunt preot catolic.»”
Acest incident ne aminteşte de ceea ce a făcut Hristos pentru noi în urmă cu două mii de ani. Ellen White scrie: „Răscumpărătorul lumii a fost tratat aşa cum meritam noi să fim trataţi, pentru ca noi să fim trataţi aşa cum merita El să fie tratat. El a venit în lumea noastră şi a luat asupra Sa păcatele noastre, pentru ca noi să putem primi neprihănirea Lui atribuită.
El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care nu a avut parte, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Sa, la care noi nu am avut nicio parte. Răscumpărătorul lumii S-a dat pe Sine pentru noi. Cine a fost el? Maiestatea cerului, care Şi-a vărsat sângele pe altarul dreptăţii pentru păcatele omului vinovat” (Review and Herald, 21 martie 1893).
Hristos nu a murit de o moarte naturală. El a murit de a doua moarte în locul nostru, pentru ca toţi cei care sunt în El să nu aibă parte de ea (Apoc. 20:6). „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său” (1 Ioan 5:11). Doamne Isuse, Îţi mulţumesc că ai venit să suferi şi să mori în locul meu! Prin jertfa Ta uimitoare, eu pot fi îndreptăţit şi pot avea viaţa veşnică. Amin!
