Dacă însă străjerul va vedea venind sabia şi nu va suna din trâmbiţă şi dacă poporul nu va fi înştiinţat şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului. – Ezechiel 33:6
În dimineaţa tragică din 11 septembrie 2001, când cursele aeriene comerciale au fost deturnate în Turnurile World Trade Center şi în Pentagon, Zacarias Moussaoui stătea într-o închisoare în Minnesota, fiind acuzat că vrea să imigreze. Ajunsese în Statele Unite în februarie 2001 şi a trezit suspiciuni când a plătit cu bani gheaţă o sumă mare de bani la o şcoală de aviaţie. El a insistat să înveţe să piloteze „o pasăre mare”, un Boing 747 Jumbo, în ciuda lipsei evidente a abilităţilor chiar şi pe avioane mai mici. Comportamentul lui ciudat a stârnit preocupare în jur.
Moussaoui a fost arestat în Minnesota pe 16 august 2001, în jurul orei 4 după-amiază, fiind acuzat că încălca termenii vizei. După ce au verificat cu agenţiile secrete străine, ofiţerul FBI de teren din Minneapolis a aflat că Moussaoui ar putea avea legături cu teroriştii. Biroul a contactat imediat FBI-ul de la Washington, cerând aprobarea de a lansa o investigaţie completă, inclusiv percheziţionarea înregistrărilor de pe laptop-ul lui Moussaoui şi a bunurilor lui. Dar cererea a fost respinsă. Doar după atacurile de pe 11 septembrie a fost autorizată această investigaţie şi pusă în aplicare, confirmând că laptop-ul conţinea toată strategia teroristă!
Unele neglijențe şi omiteri pot avea consecinţe devastatoare. Multe din problemele nerezolvate cu care ne confruntăm astăzi sunt cele care nu au fost rezolvate atunci când ar fi putut fi rezolvate. Adevărul este că tindem să fim mai reactivi decât proactivi. Nu mulţi oameni sunt capabili să anticipeze deja recolta în sămânţă şi focul distructiv în scânteie. La fel ca în cazul lui Moussaoui, agenţii FBI din funcţii mai înalte credeau că cei de pe teren supraestimează cazul.
Atunci când avem de-a face cu probleme spirituale, noi suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu să „dăm un sunet clar” din trâmbiţă (1 Cor. 14:8). Dumnezeu Se aşteaptă ca nu doar să îi avertizăm pe alţii, dar şi să ascultăm de avertizările de încredere care ne sunt adresate.
Avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu pentru a nu subestima sau neglija problemele cu care ne confruntăm. Un cuvânt de avertizare către persoana potrivită, la momentul potrivit, adresat în mod etic, poate că nu va fi întotdeauna apreciat, dar poate evita probleme majore în viitor.
