Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. – Proverbele 29:5
Tendinţa noastră naturală este să îi apreciem pe cei care ne aplaudă şi să îi evităm pe cei care ne critică. Fără îndoială, inamicii ne pot submina reputaţia şi ne pot face viaţa destul de grea, aşa cum spunea David în câţiva din psalmii lui (Ps. 35, 58, 69, 109 etc.). Totuşi, uneori cei mai buni prieteni ai noştri pot deveni cei mai mari duşmani ai noştri. Dacă duşmanii noştri arată înspre slăbiciunile şi greşelile noastre, prietenii noştri pot să ne laude şi să ne scuze greşelile.
Pe 29 august 1899, Ellen White scria din Australia o scrisoare de avertizare lui John Harvey Kellogg, care devenise foarte infatuat şi independent. Ea spunea: „De ce ţi-am scris atât de des? Pentru că nu este nimeni altul despre care crezi că are suficientă autoritate pentru a-l asculta. Aşa mi-a fost prezentată problema. Fraţii şi asociaţii tăi de la colegiul medical şi de la sanatoriu nu sunt cei care te pot ajuta. Tu eşti propria ta autoritate. Dacă bărbaţii care sunt în legătură cu tine ar fi fost credincioşi faţă de tine aşa cum ar fi trebuit să fie, ai fi auzit din partea lor sfaturi pe care nu le-ai auzit” (Scrisoarea 135, 1899).
Doi împăraţi ai Israelului au fost conduşi greşit pentru că au urmat sfatul greşit al prietenilor lor linguşitori. Unul dintre ei a fost împăratul Ieroboam (1 Împ. 12:1-24), care a respins sfatul bătrânilor şi a urmat su-gestiile tânărului care crescuse împreună cu el. În consecinţă, poporul Israel s-a despărţit în regatul lui Israel (la nord) şi regatul lui Iuda (la sud).
Celălalt a fost regele Ahab (2 Cron. 18), care s-a înconjurat de 400 de proroci linguşitori care să îl susţină şi l-a urât pe Mica, cel care îl mustra. Atitudinea neglijentă a lui Ahab l-a costat propria viaţă.
Un proverb popular spune: „Linguşeala nu te va duce nicăieri.” Nu te ajută la nimic să te flatezi singur, eşti nesincer cu propria ta conştiinţă şi ipocrit faţă de aşa-zişii prieteni. Ajungi să înşeli persoana pe care o flatezi, generând o asigurare falsă. Ca creştini, noi trebuie să înlocuim criticile amare cu mustrările sincere şi linguşeala care flatează cu aprecieri sincere. Să evităm „sfaturile gratuite” date celor care nu vor să fie sfătuiţi (Prov. 9:7-9). Să adresăm cuvintele potrivite persoanei potrivite, la locul potrivit, asta poate avea un impact pozitiv în viaţa acelei persoane!
