Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. – Ioan 9:4
Oamenii faimoşi sunt şi ei oameni, cu sentimente şi nevoi spirituale. Dar metodele convenţionale de evanghelizare s-ar putea să nu funcţioneze întotdeauna în cazul lor aşa cum ne-am aştepta. Una din cele mai bune metode este să îţi pese în taină de ei atunci când se confruntă cu crize existenţiale.
Diana, Prinţesa de Wales, era foarte neliniştită deoarece presa făcea public fiecare detaliu din viaţa ei. În octombrie 1994, ea chiar a mers la Washington D.C. pentru un sfârşit de săptămână cu prietenele ei apropiate şi „a doua mamă”, Lucia Martins Flecha de Lima, soţia ambasadorului brazilian în Statele Unite. Preocupaţi de această situaţie şi având în vedere că eram cetăţeni brazilieni, eu şi soţia mea i-am trimis Dianei o carte cu dedicaţie scrisă de Ellen White, Hristos, Lumina lumii, cu o scrisoare plină de afecţiune. O lună mai târziu, Maureen A. Stevens, una din secre-tarele de la biroul Prinţului de Wales, ne-a trimis o scrisoare scurtă prin care îşi exprimau recunoştinţa pentru scrisoarea şi cadoul trimis şi ne trimiteau cele mai „bune salutări”.
Lumea a fost şocată la auzirea veştii că Diana a murit într-un teribil accident de maşină în Paris, Franţa, în jurul orei 00:20 dimineaţa, în duminica zilei de 31 august 1997. Nu ştim dacă a citit cartea pe care i-am trimis-o sau nu. Probabil că nu. Dar am făcut tot ce am putut atunci când ea era mai receptivă la gesturi de apreciere şi grijă faţă de ea. Hristos spune că noi ar trebui să lucrăm „cât este ziuă”, căci „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4).
În realitate, „în fiecare an, milioane şi milioane de fiinţe omeneşti se sting pentru totdeauna neavertizate şi nemântuite. În fiecare ceas, în diferite împrejurări ale vieţii ni se prezintă ocazii de a veni în contact şi de a conlucra la mântuirea multora. Aceste ocazii vin şi trec într-un proces continuu. Dumnezeu doreşte ca noi să folosim cât mai multe dintre ele. Zile, săptămâni şi luni, trec… şi astfel, noi avem cu o zi, o săptămână şi cu o lună mai puţin spre a ne împlini lucrul nostru” (Parabolele Domnului Hristos, p. 373).
În proclamarea Evangheliei veşnice, noi nu doar ar trebui să profităm de oportunităţile care există deja, dar de asemenea să creăm ocazii noi de a da mărturie de credinţa noastră. Aşa cum şi apostolul Pavel a cerut o ocazie de a predica şi în faţa guvernatorului roman (Fapte 25:1-12), şi noi ar trebui să încercăm să le predicăm celor mai influenţi oameni din societate.
