Imperiul Roman

Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. – Daniel 2:40

Daniel 2 prezintă o secvenţă simbolică a patru împărăţii importante – Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma – care vor cuceri alte naţiuni şi în cele din urmă vor capitula în faţa unei alte puteri politice. A patra împărăţie a fost Imperiul Roman, care a început odată cu instaurarea lui Augustus Caesar ca primul împărat al Romei (31 î.Hr.). La vremea aceea, imperiul a devenit cea mai mare şi mai puternică structură politică şi socială din civilizaţia apuseană. Dar marele Imperiu Roman a căzut pe 4 septembrie 476 d.Hr. , când, în Vest, Romulus Augustus a fost detronat de împăratul german Flavius Odoacru. Partea răsăriteană a supravieţuit ca Imperiul Bizantin, până la căderea Constantinopolului în faţa otomanilor turci, în 1453.

Ce a dus la declinul şi la căderea Imperiului Roman? Fără îndoială, aceasta este o problemă foarte complexă. În 1984, Alexander Demandt a enumerat deja 210 teorii diferite despre căderea Romei şi după aceea au apărut alte teorii noi. În 1776, Edward Gibbon a sugerat următoarele: „Declinul Romei a fost efectul natural şi inevitabil al măreţiei lipsite de cumpătare. Prosperitatea a dus la maturizarea principiului degradării; cauzele distrugerii s-au înmulţit odată cu creşterea cuceririlor şi de îndată ce timpul sau accidentul a îndepărtat susţinătorii artificiali, materialul vast a căzut pradă presiunii provocate de însăşi greutatea sa.”

Din perspectivă umană, căderea Romei a fost cauzată de factori politici, economici şi sociali. Din perspectivă biblică, ar trebui să ştim că „Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea!” (Dan. 4:32). Ellen White explică: „Fiecărei naţiuni care a intrat pe scena istoriei i s-a permis să îşi ocupe locul pe pământ, ca să se poată vedea dacă va împlini scopul urmărit de Străjerul sfânt. […] Fiecare a avut perioada sa de probă, fiecare a eşuat, gloria i s-a stins, puterea i-a secătuit, iar locul i-a fost luat de o alta” (Educaţie, pp. 176–177).

Dumnezeu conduce istoria omenirii spre culme: întemeierea propriei Lui împărăţii veşnice care „nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor” (Dan. 2:44).

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!