Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. – 1 Corinteni 2:2
Îţi poţi imagina că cineva a susţinut 417 întâlniri de evanghelizare şi a predicat Evanghelia creştină la nu mai puţin de 215 milioane de oameni în direct, în peste 185 de ţări de pe şase continente? Mai mult, s-a întâlnit cu papa, cu regina, cu mai mulţi prim-miniştri, împăraţi şi vedete şi chiar cu fiecare preşedinte american de la Dwight Eisenhower până la Barack Obama. Vorbind într-o ocazie specială, el a fost numit „pastorul Americii”.
William Franklin Graham Jr., cunoscut ca Billy Graham, s-a născut pe 7 noiembrie 1918 lângă Charlotte, Carolina de Nord. Pe 13 septembrie 1947, pe când avea 28 de ani, Graham şi-a început prima campanie într-un oraş în Civic Auditorium din Grand Rapids, Michigan. La întâlnirile cu titlul „Tineri pentru Hristos”, au participat aproape 6 000 de persoane. Integritatea morală a lucrării sale era asigurată de „Modesto Manifesto” (1948), în care erau promovate rapoartele exacte, integritatea financiară, curăţia sexuală şi susţinerea din partea clerului local. S-a convenit ca niciun bărbat din echipă să nu rămână vreodată singur cu o femeie, în afară de soţie.
Billy Graham a considerat că misiunea lui era să îi conducă pe oameni să se pocăiască de păcatele lor şi să Îl accepte pe Isus ca Mântuitor personal. El spunea: „Singurul meu scop în viaţă este să îi ajut pe oameni să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, relație care, cred eu, vine prin cunoaşterea lui Hristos.” Mai mult: „Păcatul este cea mai puternică forţă din univers, căci L-a trimis pe Isus pe cruce. O singură forţă este mai mare decât aceasta – dragostea lui Dumnezeu.” De obicei, Graham îşi încheia puternicele lui predici evanghelistice cu un apel la inima oamenilor să Îl accepte pe Hristos, în timp ce corul cânta imnul solemn „Aşa cum sunt” (Imnuri creştine AZŞ #178).
Adventiştii de ziua a şaptea au un mesaj profetic unic de proclamat înaintea lumii, care este rezumat în întreita solie îngerească pe care o găsim în Apocalipsa 14:6-12. Dar Ellen White ne reaminteşte că „Hristos este centrul oricărei doctrine adevărate” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 453). Chiar mai mult, „dintre toţi cei ce poartă numele de creştini, adventiştii de ziua a şaptea ar trebui să fie cei mai remarcabili în ce priveşte înălţarea lui Hristos în faţa lumii” (Slujitorii Evangheliei, p. 156).
Hristos nu poate fi limitat la nivel doctrinar, El trebuie să fie o realitate în experienţ a religiei noastre personale!
