Ieronim din Praga

    Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar. – Luca 22:61-62

    Unii oameni sunt prieteni buni în particular, dar nu neapărat când sunt sub presiunea celorlalţi. Aşa a fost în cazul lui Petru, unul din cei doisprezece ucenici. El a făgăduit ascultare necondiţionată de Hristos, dar şi-a schimbat atitudinea după arestarea lui Isus. Totuşi, la scurtă vreme după aceea, el s-a pocăit pentru că Îl renegase pe Domnul şi s-a reconsacrat Lui (Luca 22:31-33,54-62). O experienţă asemănătoare a avut şi Ieronim din Praga (1365–1416), elocventul prereformator boemian şi prieten apropiat cu Jan Hus.

    În timp ce studia la Oxford, Ieronim a acceptat învăţăturile lui John Wycliffe împotriva supremaţiei papale. Noul accent pus de Ieronim pe autoritatea Scripturii şi pe conducerea lui Hristos a generat o opoziţie puternică din partea preoţimii romano-catolice. În aprilie 1415, el a fost arestat şi adus înaintea Consiliului de la Constance. Fiind supus presiunii şi epuizat fizic, pe 23 septembrie 1415, el a semnat o retractare formală a aşa-ziselor învăţături „eretice” ale lui Wycliffe şi Jan Hus. Dar unii preoţi se îndoiau de sinceritatea retractării sale. Astfel că, procesul lui s-a încheiat în 1416.

    Pe 26 mai, Ieronim a renunțat public la retractarea anterioară. El chiar a mărturisit înaintea consiliului că niciun alt păcat nu îl apasă atât de mult ca faptul că îşi negase convingerile. Pe 30 mai, consiliul l-a condamnat ca eretic recidivist şi l-au trimis să fie ars pe rug. Când călăul a vrut să aprindă focul în spatele lui, el a spus: „Vino aici şi aprinde focul în faţa mea. Dacă mi-ar fi fost frică de el, nu aş fi venit niciodată în acest loc.” El a murit rugându-se. Cenuşa lui, la fel ca a lui Hus, a fost aruncată în râul Rin.

    Poate că niciodată nu ne-am lepădat public de Domnul şi Mântuitorul nostru, la fel ca Petru şi Ieronim din Praga. Dar poate, la o scară mai mică, loialitatea noastră faţă de Hristos, angajamentul nostru faţă de Cuvântul Său şi susţinerea faţă de biserica Sa nu mai sunt la fel de puternice cum ar trebui să fie. Poate chiar am făcut o promisiune în faţa Domnului pe care nu am împlinit-o. Dacă aşa stau lucrurile, atunci ar trebui să urmăm exemplul acelor mari creştini şi să ne rededicăm vieţile lui Hristos şi cauzei Sale.

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...