O inimă pocăită

    Din fundul adâncului Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! – Psalmii 130:1-2

    Căpitanul Joseph Bates naviga cu vaporul Empress din New Bedford, Massachusetts, către Rio de Janeiro. Când a vrut să ia o nuvelă sau un roman din cufăr, a descoperit că soţia lui îi pusese un Nou Testament deasupra celorlalte cărţi. L-a deschis şi înăuntru a găsit poezia „The Hour of Death” de Felicia D. Hemans. Bates a citit poezia de câteva ori şi în inima lui s-a născut dorinţa de a fi creştin. În mod tragic, un coleg marinar, Christopher, s-a îmbolnăvit foarte tare şi a murit. Pe 30 septembrie 1824, Bates, răvăşit emoţional, a citit o rugăciune ca slujbă pentru înmormântare şi apoi s-a întors în cabină. Cu un sac greu de nisip atârnându-i de picioare, trupul lui Christopher a fost aruncat în mare. În timp ce trupul prietenului lui se scufunda în apa rece, Bates se pocăia de propriile păcate şi îşi preda viaţa lui Dumnezeu.

    Pe 4 octombrie, Bates a scris „Un legământ solemn cu Dumnezeu”, care sună astfel: „Dumnezeule veşnic şi preabinecuvântate, vreau să mă prezint înaintea Ta cu cea mai profundă umilinţă şi smerenie a sufletului. Ştiind cât de nedemn este ca un vierme atât de păcătos să se prezinte înaintea Maiestăţii sfinte a Cerului, înaintea Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor, … vin recunoscând că am fost un mare răufăcător. Mă bat în piept şi spun ca şi vameşul umil: «Doamne, ai milă de mine, păcătosul!» … În această zi, în cea mai mare solemnitate, mă predau Ţie. Renunţ la toţi ceilalţi domni care au stăpânit asupra mea şi mă consacru Ţie cu tot ce sunt şi cu tot ce am… Foloseşte-mă, Doamne, te implor, ca un instrument al lucrării Tale; fă să fac parte din poporul Tău ales. Fă să fiu spălat în sângele scumpului Tău Fiu. A Lui să fie lauda veşnică şi a Ta, din partea milioanelor de oameni care sunt astfel mântuiţi de Tine. Amin.”

    În această frumoasă rugăciune legământ, Bates (1) a recunoscut sfinţenia şi maiestatea lui Dumnezeu, (2) şi-a văzut propria nevrednicie şi păcătoşenie, (3) s-a pocăit pe deplin de păcatele sale, (4) şi-a predat întreaga viaţă lui Dumnezeu şi (5) i-a cerut lui Dumnezeu să fie folosit în slujba Sa. Un astfel de legământ nu este o experienţă unică în viaţă. Trebuie să fie reînnoit în fiecare zi, inclusiv astăzi. De ce să nu o faci chiar acum?

    O inimă pocăită - 2018. „Dumnezeule veşnic şi preabinecuvântate, vreau să mă prezint înaintea Ta cu cea mai profundă umilinţă şi smerenie a sufletului. Ştiind cât de nedemn este ca un vierme atât de păcătos să se prezinte înaintea Maiestăţii sfinte a Cerului, înaintea Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor, vin recunoscând că am fost un mare răufăcător.” Joseph Bates
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Dublă comandă

    Ceea ce trebuie să știm se rezumă la următorul adevăr, cel puțin în ce Îl privește pe Dumnezeu. El vrea să facem propriile noastre alegeri și să ne bucurăm de tot, dar nu dorește să fim nefericiți după bucuria de moment a deciziilor noastre. Pe El asta Îl preocupă foarte mult: fericirea noastră și înainte, și în timpul, și după ce facem ceva.

    Planul B

    Când e vorba de viața noastră reală, profundă, există un singur plan. Nu are rost să căutăm alternative, polițe de asigurare sau precontracte. Singura șansă este să ne încredem în Cel care, încă de pe vremea când noi nu eram de încredere, Îi eram chiar vrăjmași, a semnat cu noi un legământ, un contract de salvare a noastră. Dacă nici această dovadă de iubire nu-i suficientă, atunci ce ar mai putea fi?

    Doi ochi, două urechi, o singură gură

    Mântuitorul obișnuia să spună: „Cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi să vadă.” A vedea și a auzi presupun voință, alegere. Alege în această zi să vezi și să asculți mai cu atenție! Îndreaptă privirea ta chiar în direcția în care ți-e incomod să privești, spre cei mai lipsiți ori mai nefericiți decât tine. Ascultă-i chiar și pe cei care te enervează...

    Publicate astăzi

    A mennyei kapukon át

    „Hit által vitetett fel Énók, hogy ne lásson halált, és nem találták meg, mert az...

    Biruința este a Domnului! 2

    Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie nici prin...

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    Dragostea frățească

    Soluţia disensiunilor dintre copii constă în manifestarea iubirii adevărate, care vine dintr-o legătură apropiată cu Dumnezeu, care este sursa iubirii. Puterea care vine din unitate este importantă, dar nu este suficientă. Iubirea lui Dumnezeu este soluţia completă. Caut-o şi astăzi!