Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi? – Amos 3:3
Există un singur Dumnezeu adevărat, iar Cuvântul Său este coerent în toate exprimările lui (Efes. 4:4-6), dar nu toţi creştinii citesc la fel Cuvântul. Creştini buni nu au fost de acord în chestiuni doctrinare şi unele dintre disputele lor au dus chiar la schisme.
Reformatorul german Martin Luther şi reformatorul elveţian Huldrych Zwingli nu au putut fi de acord cu privire la expresia „acesta este trupul Meu” (Luca 22:19) şi „cine mănâncă trupul Meu” (Ioan 6:56), cu referire la Cina Domnului. Aşa că, în 1529, a fost convocat Colocviul de la Marburg pentru a aplana disputa. Pe 3 octombrie 1529, Articolul de la Marburg a fost semnat de Luther, Zwingli şi alţi opt predicatori. Ei au ajuns la un consens de bază în paisprezece puncte doctrinare, dar nu au fost de acord „dacă adevăratul trup şi sânge ale lui Hristos sunt prezente fizic în pâinea şi vinul” de la împărtăşanie sau nu.
La sfârşitul colocviului, Zwingli a spus: „Îţi cer, doctore Luther, să-mi ierţi amărăciunea. Întotdeauna ţi-am preţuit prietenia ca pe ceva important şi încă o doresc (cu lacrimi în ochi). Nu sunt alţii în Italia sau Franţa pe care mi-aş dori să-i văd.” Luther a răspuns rece: „Cere de la Dumnezeu să primeşti pricepere.” Martin Bucer, de asemenea, l-a abordat pe Luther: „Te întreb, mă recunoşti ca frate sau crezi că sunt în rătăcire?” Ca răspuns, Luther a spus: „E evident că nu avem acelaşi duh. Căci nu putem avea acelaşi duh când pe de-o parte Cuvântul lui Hristos este crezut cu o credinţă inocentă şi pe de altă parte aceeaşi credinţă este cenzurată, contestată, ponegrită şi încălcată cu tot felul de blasfemii scandaloase.” Şi aceste două mari grupe de reformatori nu s-au mai împăcat niciodată.
Cum să procedăm cu propriile diferenţe doctrinare? Teologul luteran Rupertus Meldenius (1582–1651) sugera „unitate în noţiunile de bază, în cele neimportante, libertate şi în toate lucrurile, dragoste creştină”. Este un sfat împăciuitor de foarte mare ajutor. Problema este cum să distingem între lucrurile „de bază” şi cele „neimportante”. Acest motto poate fi folosit pentru a încuraja pluralismul doctrinar. În timp ce recunoaştem diversitatea darurilor şi a slujbelor (1 Cor. 12), ar trebui să căutăm întotdeauna unitatea doctrinară (1 Cor. 1:10). Rugăciunea lui Hristos pentru noi este „ca toţi să fie una […], pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:20-23).
