Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. – Tit 3:9
Multă lume a speculat cu privire la sfârşitul celor „6 000 de ani” şi începutul celui de-al şaptea mileniu de odihnă. Vechea carte evreiască 2 Enoh 33:1-2 deja sugera că fiecare zi a săptămânii creaţiunii reprezenta o mie de ani. Versetele din Psalmii 90:4 („o mie de ani sunt ca ziua de ieri”) şi din 2 Petru 3:8 („o zi este ca o mie de ani”) au fost citate ca suport al acestei noţiuni. Ellen White chiar a declarat că timp de „aproape şase mii de ani”, marea luptă a „continuat pe pământ” (Tragedia veacurilor, p. 552). Dar unii oameni merg prea departe cu aceste declaraţii şi cu altele asemănătoare, presupunând că perioada luată în considerare ar trebui datată la fel de precis ca şi cele 70 de săptămâni din Daniel 9:24-27 şi cele 2 300 de seri şi dimineţi din Daniel 8:14.
Încercând să nu complic prea mult acest subiect, dă-mi voie să menţionez trei exemple interesante. Evreii din secolul al III-lea d.Hr. credeau deja că Dumnezeu a început să creeze lumea aceasta pe 7 octombrie 3761 î.Hr. Dacă au dreptate, atunci cei 6 000 de ani ar trebui să se ter-mine doar aproximativ în anul 2239 d.Hr. În faimoasa şi influenta lucrare Analele lumii (1658), arhiepiscopul Irlandei, James Usher, a pretins că săptămâna creaţiunii a început duminica, pe 23 octombrie 4004 î.Hr.
Această teorie i-a dus pe mulţi să aştepte sfârşitul lumii între anul 1996 şi 1997 d.Hr. La rândul lui, William Miller a crezut că cei 6 000 de ani se vor încheia încă din anul 1843 d.Hr. Doar din aceste trei surse avem trei ani, 1846, 1996–1997 şi chiar 2239 ca date alternante pentru sfârşitul celor 6 000 de ani.
Genealogiile şi cronologiile sunt surse de informare importante, altfel nu ar fi incluse în Biblie. Dar, pe de altă parte, ele pot fi cu uşurinţă distorsionate şi împinse prea departe în dorinţa de a dovedi speculaţii personale. Conştient de pericol, Pavel ne-a avertizat împotriva „basmelor şi a înşirării de neamuri fără sfârşit” (1 Tim. 1:4) „nefolositoare şi zadarnice” (Tit 3:9).
Perioada de 6 000 de ani poate să ne furnizeze câteva noţiuni generale despre dezvoltarea istoriei umanităţii. Nefiind corelată cu nicio profeţie apocaliptică din Daniel şi Apocalipsa, nu poate susţine mesajul nostru advent. Acest mesaj stă pe o bază istorică şi profetică mult mai puternică!
