Summitul de la Reykjavik

    Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! – Matei 5:9

    În august 2016 am vizitat situl istoric al Casei Hofđi, în Reykjavik, Islanda. În curtea din faţa casei se putea vedea o piatră de granit cu inscripţia: „În această casă istorică s-a ţinut pe data de 11–12 octombrie 1986 Summitul Superputerilor de la Reykjavik, care a avut loc între Ronald Reagan, preşedintele Statelor Unite, şi Mikhail Sergeyevich Gorbachev, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic. Această întâlnire a fost privită ca fiind vestitorul sfârşitului războiului rece.

    Mare parte a discuţiei a gravitat în jurul propunerii de a elimina rachetele balistice de ambele părţi. Dar dialogul s-a încheiat în ultimul minut din cauza lipsei de înţelegere în anumite detalii. Reagan chiar l-a întrebat pe Gorbaciov dacă va „refuza o ocazie istorică din cauza unui singur cuvânt”, despre testările în laborator. În ciuda aparentului eşec, summitul a reprezentat o spargere a gheţii în procesul care a culminat cu Tratatul INF (Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare), semnat la Summitul de la Washington, pe 8 decembrie 1987.

    Multe naţiuni, triburi şi popoare încă rămân credincioase proverbului latin: „Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război” (Si vis pacem, para bellum). Din păcate, acest proverb a pavat drumul pentru Primul Război Mondial şi a hrănit războiul rece. Aşa cum Reagan şi Gorbaciov au dialogat împreună la Reykjavik pentru a încheia războiul rece, şi noi ar trebui să fim făuritori de pace, ajutând la încheierea conflictelor între naţiuni, triburi, familii şi prieteni. Dar ca să fii un făuritor de pace ai nevoie să fii împăcat cu Dumnezeu şi cu tine însuţi, spunând cuvinte de pace şi făcând acţiuni paşnice.

    Uneori cele mai bune eforturi s-ar putea să se năruie şi cele mai bune intenţii să-ţi fie greşit înţelese, lăsându-te profund frustrat. Dar chiar şi aşa, o sămânţă minusculă de pace va ajunge să germineze şi să producă rezultate neaşteptate, precum în cazul Summitului de la Reykjavik.

    Dacă aceasta nu se întâmplă, măcar eşti împăcat cu tine însuţi şi cu propria conştiinţă, iar în cuvintele lui Hristos poţi fi numit fiu sau fiică a lui Dumnezeu (Matei 5:9). „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7).

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...