Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce adevereşte veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” – Isaia 52:7
Fără speranţă pentru viitor, prezentul rămâne instabil şi viaţa îşi pierde sensul. Emil Brunner chiar scria: „Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranţa pentru scopul vieţii omului. Ia-i oxigenul şi va muri sufocat, ia-i speranţa şi omenirea va pieri din cauza lipsei de respiraţie.” Pavel mai spune: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Cor. 15:19).
Unul din cei mai remarcabili predicatori ai speranţei în secolul al XX-lea a fost evanghelistul, prezentatorul radio şi autorul H.M.S. Richards Sr. (1894–1985). Deoarece deja avea experienţă cu anunţurile radio pentru întâlnirile lui, Richards a lansat pe 19 octombrie 1929 la KNK din Los Angeles, California, primul program radio religios care era transmis de pe o coastă până pe cealaltă în Statele Unite. Programul lui era intitulat „The Tabernacle of the Air” şi mai apoi „The Voice of Prophecy”.
La doar câteva zile după ce programul a început să fie difuzat, Marea criză economică (1929–1933) a lovit ţara şi lumea. Spre deosebire de mulţi alţi predicatori populari care făceau speculaţii despre împlinirea profeţiilor, Richards punea un mare accent pe profeţiile deja împlinite din istorie. El spunea: „Profeţia biblică nu ne-a fost dată pentru ca noi să vedem ce se va întâmpla, ci pentru a vedea ce s-a întâmplat deja şi să primim confirmarea că Biblia este adevărată. Dacă ea s-a împlinit în istorie, atunci când Isus ne transmite minunatele Sale învăţături, noi trebuie să le credem.”
Speranţa creştină este o asigurare tridimensională. Este înrădăcinată în scenariul istoric trecut, în care profeţiile biblice s-au împlinit. Este susţinută de prezent prin faptul că este ancorată „dincolo de perdeaua” sanctuarului ceresc, unde Hristos mijloceşte plin de răbdare pentru noi (Evr. 6:19-20). Ea generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evr. 12:1-2) va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii” (Zah. 9:12), tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!
