A transmite vestea bună

    Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce adevereşte veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” – Isaia 52:7

    Fără speranţă pentru viitor, prezentul rămâne instabil şi viaţa îşi pierde sensul. Emil Brunner chiar scria: „Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranţa pentru scopul vieţii omului. Ia-i oxigenul şi va muri sufocat, ia-i speranţa şi omenirea va pieri din cauza lipsei de respiraţie.” Pavel mai spune: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Cor. 15:19).

    Unul din cei mai remarcabili predicatori ai speranţei în secolul al XX-lea a fost evanghelistul, prezentatorul radio şi autorul H.M.S. Richards Sr. (1894–1985). Deoarece deja avea experienţă cu anunţurile radio pentru întâlnirile lui, Richards a lansat pe 19 octombrie 1929 la KNK din Los Angeles, California, primul program radio religios care era transmis de pe o coastă până pe cealaltă în Statele Unite. Programul lui era intitulat „The Tabernacle of the Air” şi mai apoi „The Voice of Prophecy”.

    La doar câteva zile după ce programul a început să fie difuzat, Marea criză economică (1929–1933) a lovit ţara şi lumea. Spre deosebire de mulţi alţi predicatori populari care făceau speculaţii despre împlinirea profeţiilor, Richards punea un mare accent pe profeţiile deja împlinite din istorie. El spunea: „Profeţia biblică nu ne-a fost dată pentru ca noi să vedem ce se va întâmpla, ci pentru a vedea ce s-a întâmplat deja şi să primim confirmarea că Biblia este adevărată. Dacă ea s-a împlinit în istorie, atunci când Isus ne transmite minunatele Sale învăţături, noi trebuie să le credem.”

    Speranţa creştină este o asigurare tridimensională. Este înrădăcinată în scenariul istoric trecut, în care profeţiile biblice s-au împlinit. Este susţinută de prezent prin faptul că este ancorată „dincolo de perdeaua” sanctuarului ceresc, unde Hristos mijloceşte plin de răbdare pentru noi (Evr. 6:19-20). Ea generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evr. 12:1-2) va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii” (Zah. 9:12), tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!

    A transmite vestea bună - 2018. Speranţa creştină generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii”, tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Steaua cu cinci colțuri

    Deseori, ceva ce pare atrăgător la început se poate transforma în ceva rău; în fiecare zi poate apărea ceva care ne atrage și apoi să ne demonstreze că realitatea era alta. Numai cu mintea noastră nu putem identifica pericolul din orice, din acest motiv depindem de inspirația care vine de la Dumnezeu.

    Clasa în care ai un diriginte și mai mulți profesori

    Dacă, la o analiză personală, ajungi la concluzia că ceva te împiedică să vezi cu ochi buni o persoană sau dacă simți rețineri în privința cuiva, nu ignora trăirea respectivă, caută modalități de a elimina antipatia și resentimentele. Vezi de ce nu poți suporta pe cineva, apoi abordează acele lucruri cât sunt încă la stadiul de început. Ține minte ce spune Biblia: „Biruiește răul prin bine!”

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...