Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” – Daniel 8:14
Anul 1844 a adus cu el multe aşteptări! William Miller nu a stabilit o dată specifică pentru a doua venire a lui Hristos. Dar din primele sale studii biblice, el a ajuns la concluzia că cele 2 300 de zile simbolice (2 300 ani literali) din Daniel 8:14 aveau să se încheie în jurul anului 1843, când credea el că urma să Se întoarcă Hristos. Mai târziu a sugerat că sfârşitul acelei perioade este primăvara anului 1844. Între timp, Samuel S. Snow a fost convins că cei 2 300 de ani se întindeau până în toamna anului 1844, începând din anul 457 î.Hr., mai precis pe 22 octombrie 1844. Plin de entuziasm, el a prezentat această descoperire la o adunare de tabără millerită din Exeter, New Hampshire, în luna august a acelui an. Din acel moment, millerismul a simţit un zel reînnoit şi un simţământ al urgenţei.
Această speranţă a milleriţilor a avut un impact major asupra pastorilor şi a membrilor laici. S-a estimat că între 1 500 şi 2 000 de lectori proclamau mesajul advent în etapa de vârf a mişcării. Deşi nu există numere exacte, am putea aproxima că între 50 000 şi 100 000 de oameni s-au alăturat formal acestei mişcări. La aceste cifre, W. R. Cross a mai adăugat „un milion sau mai mulţi” de aşteptători sceptici, un număr impresionant într-o vreme în care populaţia Americii nu depăşea 20 de milioane de locuitori. Era un timp solemn şi mulţi oameni se pregăteau să Îl întâlnească pe Domnul pe norii cerului.
Când în cele din urmă a venit şi data de 22 octombrie, milleriţii au fost cuprinşi de o introspecţie şi o aşteptare solemnă de nedescris. Nu era timpul pentru un entuziasm de necontrolat şi de demonstraţii publice. În liniştea caselor lor, ei aşteptau cu răbdare apariţia Domnului. Joshua V. Himes a mers la casa prietenului apropiat, William Miller, unde cel puţin câţiva din membrii familiei Îl aşteptau pe Domnul pe aşa-zisa „Piatră a înălţării”. Ei continuau să privească înspre răsărit pentru a-L zări pe Isus de îndată ce primul semn al venirii lui Isus se putea zări pe nori.
Încet şi contrar aşteptărilor lor, soarele apunea şi noaptea a început să se lase pe pământ cu întunericul ei obişnuit. Dar acesta nu era un motiv pentru descurajare. Pilda fecioarelor înţelepte şi a celor neînţelepte spune că „Mirele vine la miezul nopţii” (Matei 25:6). Milleriţii erau chiar la graniţa veşniciei!
