Momente de neuitat

    Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. – 1 Samuel 2:19

    Există momente în viaţă când ne dorim ca timpul să se oprească în loc, pentru ca acele clipe să ţină o veşnicie. Acest lucru este foarte adevărat când suntem împreună cu cei dragi nouă şi cu prietenii apropiaţi. Dar unele din cele mai preţioase momente ţin doar pentru o scurtă perioadă de timp şi apoi dispar, lăsând în urmă simţăminte de nostalgie profundă.

    Ellen White a scris foarte mult despre viaţa de familie şi educarea copiilor. Dar lucrarea ei profetică implica povara grea de a pune cauza lui Dumnezeu mai presus de ea însăşi şi de familia ei. În 1848, pe când primul ei născut, Henry, avea doar un an, ea a trebuit să îl lase cu familia Howland. Ea scria: „Mi s-a cerut din nou să renunţ la mine însămi pentru binele altora. A trebuit să sacrificăm compania micului nostru Henry şi să mergem înainte, dăruindu-ne fără rezerve lucrării lui Dumnezeu. […] Am fost convinsă că Domnul i-a cruţat viaţa pentru noi, când fusese foarte bolnav, şi că, dacă aş fi permis să mă împiedice în îndeplinirea datoriei mele, Dumnezeu mi l-ar fi luat. Singură înaintea Domnului, cu inima îndurerată şi cu multe lacrimi, am făcut acest sacrificiu şi am renunţat la singurul meu copil, lăsându-l în grija altora. […] Mi-a fost greu să mă despart de copil. Zi şi noapte îmi revenea în minte faţa tristă pe care o avea atunci când îl părăseam. Cu toate acestea, înlăturam din gând această imagine şi căutam să le fac bine altora” (Schiţe din viaţa mea, p. 120).

    La început planul a fost ca Henry să stea cu familia Howland doar pentru o scurtă perioadă de timp, dar a ajuns să stea acolo cinci ani, cu mici pauze. De exemplu, pe 25 octombrie 1850, familia Howland l-a adus pe micuţul Henry la Gorham, Maine, pentru a petrece Sabatul cu părinţii lui şi cu bunicii. Ellen White declara: „Duminica ne-am despărţit de ei cu multă durere, deoarece trebuia să ne despărţim, dar ne bucuram că aveam aceeaşi credinţă şi că în curând urma să ne întâlnim pentru a nu ne mai despărţi” (Scrisoarea 26, 1850). La începutul anului 1859, ea s-a bucurat după întoarcerea dintr-o altă călătorie: „Cu bucurie ne întâlnim din nou cu familia. […] Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că din nou îmi pot relua locul în familie. Nu este niciun loc pe care să îl preţuiesc mai mult decât căminul” (Ms 5, 1859).

    Ca creştini adventişti, noi aşteptăm acea zi glorioasă când vom fi pentru totdeauna cu cei dragi nouă!

    Momente de neuitat - 2018. „Cu bucurie ne întâlnim din nou cu familia. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că din nou îmi pot relua locul în familie. Nu este niciun loc pe care să îl preţuiesc mai mult decât căminul” Ellen White. Ca creştini adventişti, noi aşteptăm acea zi glorioasă când vom fi pentru totdeauna cu cei dragi nouă!
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Locul trei pe podium

    Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?

    Trei crai de la Răsărit

    La final, întreabă-te ce fel de daruri poți aduce tu prin care să-L recunoști pe Domnul Isus ca Rege, Mare-Preot și Jertfă pentru salvarea celui pierdut.

    Triunghiul Bermudelor

    O zicere înțeleaptă spune următorul lucru: „Nu te duce pe terenul lui Satana pentru că nu știi ce va face cu tine.”

    Triunghiul echilateral

    Un bine, oricât de subiectiv ar fi, este neprețuit; trebuie doar să nu dăuneze cuiva gestul făcut de noi, în rest, grija noastră e aceea de a face totul pe deplin. Exemplul perfect este Mântuitorul nostru, care a făcut bine chiar și vrăjmașilor Lui.

    Publicate astăzi

    Locul trei pe podium

    Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Răzbunarea nu este a noastră

    Ţi-a greşit cândva cineva? Dacă te gândeşti la răzbunare, ia în considerare ce spune Dumnezeu: „Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti.” El nu-ţi cere să te răzbuni, mai degrabă să împlineşti nevoile de bază ale vrăjmaşului tău, după cum te îndrumă textul de astăzi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să fie… biserică

    Roagă-te pentru spiritul de comunitate din biserica ta! PROVOCARE: Gândește-te la o idee care ar putea îmbunătăți părtășia dintre credincioși și pune-o în aplicare!

    Bizonyosodjunk meg Isten jóságáról!

    „Érezzétek és lássátok meg, hogy jó az Úr! Boldog az az ember, aki Őbenne bízik.”...