Deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” – Romani 1:17
Să ne imaginăm că astăzi este 31 octombrie 1517 şi suntem în oraşul Wittenberg, Germania. Mulţi alţi oameni au ajuns în speranţa că mâine, de Ziua Tuturor Sfinţilor, să vadă marea colecţie de relicve sacre ale lui Frederic cel Înţelept, electorul de Saxonia. În cartea sa, Here I Stand: A Life of Martin Luther (pp. 69–71), Roland H. Bainton explică faptul că această colecţie include dinţi de la mai mulţi sfinţi, articole de îmbrăcăminte şi patru fire de păr ale fecioarei Maria, treisprezece bucăţi şi un mănunchi de paie din leagănul lui Isus, un fir din barba Lui, o bucată din pâinea servită la ultima Cină de taină, un spin din coroana Sa şi unul din cuiele care i-au străpuns mâinile; chiar şi o ramură din tufişul pe care l-a văzut Moise arzând. Deja în 1520, colecţia cuprindea 19 013 oase sfinte.
Cei care au ocazia să vadă relicvele şi să plătească contribuţiile necesare pot primi indulgenţe care să le „reducă” suferinţa în purgatoriu, sau suferinţa altcuiva, cu 1 902 202 ani şi 270 de zile. În tot acest timp, Johann Tetzel vindea indulgenţe în regiunile din apropiere, făcându-i pe oameni să creadă că nu mai este nevoie să se pocăiască de păcatele lor. Dezgustat de toată afacerea, Martin Luther a alcătuit 95 de teze împotriva traficului de indulgenţe şi le-a afişat pe uşa Bisericii Castel din Wittenberg. Tezele 21 şi 22 spun că „o indulgenţă nu îl va mântui pe om” şi „un suflet mort nu poate fi salvat prin indulgenţe”.
În teza 58 se mai spune că „relicvele nu sunt rămăşiţele lui Hristos” , ci mai degrabă „un rău în concept”. Luther şi-a scris tezele în latină, pentru dezbateri academice. Dar foarte curând au fost traduse în germană şi, în cele din urmă, şi în alte limbi. În consecinţă, mulţi oameni au început să pună la îndoială învăţăturile romano-catolice despre meritele sfinţilor, relicvele sacre şi vânzarea de indulgenţe. Nu este de mirare că data de 31 octombrie 1517 este considerată a fi începutul Reformei Protestante.
Când Luther a afişat „Cele 95 de teze” pe uşa bisericii, el nu a putut vedea în acel moment consecinţele pe termen lung ale acţiunii sale. Acele teze au aprins focul Reformaţiunii, care continuă să ardă în unele cercuri creştine şi va continua să ardă până la vremea sfârşitului.
