Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude. – Proverbele 31:28
Multe lucruri pot fi înlocuite cu ușurinţă în viaţă, dar niciodată o mamă iubitoare și credincioasă. Astăzi ar fi fost ziua de nașterea a mamei mele dragi, Frieda Conrad Timm, care s-a născut în São Lourenço do Sul, Brazilia, pe data de 2 noiembrie 1917. Ea a decedat în 2004, dar imaginea ei va rămâne pentru totdeauna în inima mea, evocând multe sentimente nostalgice. În copilărie, ea era instructoare la Școala de Sabat la biserică, iar acasă obișnuia să citească pentru mine programul de citire a Bibliei într-un an pentru juniori, înainte ca eu să știu să citesc. Timpul a trecut, iar ca adolescent a trebuit să-mi continui studiile în alt oraș. Chiar înainte de plecare m-a îmbrăţișat, m-a sărutat și mi-a zis, „Ronald, fii întotdeauna credincios!” Ecoul acestor cuvinte simple răsună în urechile mele până în ziua de azi.
Ellen White subliniază, „Este un Dumnezeu în cer, iar lumina şi slava de la tronul Său se revarsă asupra mamei credincioase, când aceasta încearcă să-şi educe copiii să se împotrivească influenţei răului. Nicio altă lucrare nu o poate egala pe a ei în importanţă. Ea nu trebuie, asemenea unui artist, să picteze pe pânză o formă a frumuseţii şi nici, asemenea sculptorului, să o scoată din marmură cu dalta. Ea nu trebuie, asemenea scriitorului, să materializeze un gând nobil în cuvinte cu greutate şi nici, asemenea muzicianului, să exprime un sentiment frumos printr-o melodie. Partea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a forma un suflet omenesc după asemănarea divină” (Divina vindecare, p. 377).
William Ross Wallace (1819–1881) a afirmat că „mâna care împinge leagănul este mâna care conduce lumea”. Și mai putem adăuga că o mamă creștină iubitoare aduce cerul mai aproape de familia ei și îi conduce pe copiii ei în curţile cerești. „Când va fi ţinută judecata şi când cărţile vor fi deschise, când este pronunţat de marele Judecător «bine ai făcut» şi când coroana de slavă nemuritoare este aşezată pe fruntea biruitorului, mulţi îşi vor scoate coroanele în faţa întregului univers adunat şi, arătând către mamele lor, vor spune: «Ea m-a făcut tot ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Învăţătura şi rugăciunile ei au fost binecuvântate, spre mântuirea mea veşnică.»” (Îndrumarea copilului, p. 564)
Mamele noastre creștine și-ar dori să vadă familiile noastre devenind entităţi sacre, „unde viaţa începe și dragoste nu se termină niciodată”. Fie ca legăturile dragostei care ne unesc în această viaţă să continue să ne unească pentru toată veșnicia.
