Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. – Ezechiel 36:26
În ianuarie 2017, Organizaţia Mondială a Sănătăţii raporta că în ultimii 15 ani, bolile arterelor coronare au fost ucigaşul numărul unu în lume. Multe cercetări ştiinţifice şi măsuri de prevenire au ca scop îmbunătăţirea acestor statistici, dar chiar şi aşa, vine vremea când inima noastră nu mai funcţionează aşa cum ar trebui.
Pe 3 decembrie 1967, chirurgul sud-african dr. Christiaan N. Barnard (1922–2001) a făcut la Spitalul Groote Schuur din Cape Town primul transplant de inimă din lume de la om la om şi al doilea transplant general de inimă. Pacientul a fost Louis Washkansky, care a mai trăit doar 18 zile cu inima nouă. Dar odată cu crearea medicamentelor mai puternice împotriva respingerii în caz de transplant şi cu o experienţă mai vastă, operaţia de transplant de inimă a devenit o procedură standard în lume.
În sens spiritual, toate fiinţele umane au nevoie de un transplant de inimă. Domnul ne-a făgăduit că El Însuşi va face această procedură. În Ezechiel 36:26, El spune: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.” Versetul 27 prezintă motivul: „Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.”
Iar Ieremia 31:33 adaugă: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” În realitate, „inimile noastre sunt rele şi nu le putem schimba. … Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, eforturile omeneşti: toate acestea au sfera lor de acţiune, dar aici ele sunt cu totul fără putere. Ele pot produce o corectă comportare exterioară, dar nu pot schimba inima; ele nu pot cu-răţi izvoarele vieţii. Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru, o nouă viaţă de sus, mai înainte ca oamenii să poată fi schimbaţi de la păcat la sfinţenie. Această putere este Hristos. Numai harul Său poate să învioreze puterile fără viaţă ale sufletului şi să-l atragă spre Dumnezeu, spre sfinţire” (Calea către Hristos, p. 18).
