Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. – Faptele apostolilor 17:11
Una din secţiunile Bibliei care este foarte greu de sincronizat este cronologia împăraţilor evrei din 1 şi 2 Împăraţi şi 1 şi 2 Cronici. După secole de studii exhaustive, comunitatea erudită a ajuns la concluzia că unele discrepanţe au fost simple greşeli în înregistrarea Bibliei. De exemplu, cum se poate spune în 2 Împăraţi 9:29 că Ahazia a început să domnească în al unsprezecelea an al lui Ioram din Israel, când în 2 Împăraţi 8:25 se spune că a fost în anul al doisprezecelea? Ca student la Oriental Institute de la Universitatea din Chicago, Edwin R. Thiele a încercat să îşi scrie disertaţia pe subiectul discrepanţelor biblice, dar îndrumătorul lui, W.A. Irwin, nu dorea ca un subiect atât de „fără soluţie” să fie discutat din nou. În cele din urmă, Irwin i-a permis lui Thiele să îşi scrie teza de doctorat despre acest subiect controversat. Plecând de la premisa că Biblia nu se contrazice, Thiele a încercat să sincronizeze cronologiile cu probleme.
Thiele a luat în calcul co-regenţele şi domniile care s-au suprapus şi, ori de câte ori a fost posibil, şi luna anului în care şi-a început domnia un conducător. Investigând mai adânc, Thiele a descoperit că multe discrepanţe aparente erau doar o „datare duală” – uneori, primul an al domniei împăratului era considerat anul ascensiunii sale la tron, iar alteori era înregistrat ca primul an al domniei sale.
Pe 17 decembrie 1943 , Edwin Thiele a primit distincţia de doctor din partea Universităţii din Chicago şi lucrarea lui de disertaţie a devenit o lucrare standard pentru cronologia biblică. Descoperirile renumitului erudit adventist au fost publicate pentru prima dată sub formă de articol în Journal of Near Eastern Studies (1994) şi apoi în cartea The Mysterious Numbers of the Hebrew Kings (1951, revizuită în 1965).
„Părţile mai dificile, mai grele ale Sfintelor Scripturi au fost folosite de sceptici ca un argument împotriva Bibliei; dar tocmai aceste părţi constituie o puternică dovadă despre inspiraţia divină a Bibliei” (Calea către Hristos, p. 107). De multe ori, problema nu este atât de mult cu Biblia, ci cu faptul că noi nu o înţelegem. Săpând puţin mai adânc, problemele noastre pot fi rezolvate şi îndoielile pot dispărea.
