„El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului.” – Psalmii 27:5
În vara anului 539 î.Hr., armata persană condusă de Cirus cel Mare a schimbat albia fluviului Eufrat către nişte mlaştini din amonte. Când apa mai curgea, dar sub nivelul şoldului unui ostaş, persanii au pătruns prin locul de intrare al Eufratului şi i-au surprins pe babilonieni chiar în timpul unei sărbători. Cucerirea a fost inevitabilă, deşi aveau provizii şi muniţie pentru mulţi ani. Babilonul a căzut dintr-o neatenţie speculată ingenios de un duşman. Amănuntele pot fi capitale dacă sunt folosite de un duşman care ne urmăreşte cu ură.
A sta fără grijă şi total detaşaţi într-o vreme când Satana este disperat că mai are doar puţin timp nu este tocmai o dovadă de multă înţelepciune. Precauţia nu este slăbiciune, şi faptul de a fi prevăzător nu înseamnă paranoia, ci un comportament potrivit cu situaţia în care ne aflăm. Peste tot Sfânta Scriptură ne îndeamnă la veghere şi atenţie. Dumnezeu nu vrea să trăim îngroziţi de răutăţile duşmanului disperat şi învins, ci doreşte să fim la adăpostul ocrotirii Lui pentru a fi fericiţi şi, în final, mântuiţi. Stai astăzi la adăpost în mâinile Lui puternice.
Provocare
Priveşte o hartă a vechiului Babilon, ca să ai o idee despre cum a decurs căderea acestui regat.
