„Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. (…) Căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” – Isaia 65:21,22
Perechea de acvile își repară în fiecare an cuibul, completându-l cu crengi noi. Face acest lucru până când creanga care susţine cuibul cedează sub greutatea acestuia şi se rupe. Păsările nu sunt capabile să evalueze greutatea extinderii făcute şi forţează astfel limitele. Din fericire, ele se salvează zburând dacă se prăbuşeşte cuibul prea greu.
Trăim o mare dezamăgire atunci când muncim mult pentru un proiect, iar, la final, constatăm că nu a meritat efortul ori undeva pe traseu se întâmplă ceva rău şi totul se dărâmă. Cu cât suntem mai aproape de final, cu atât ne doare mai tare eşecul. Uneori simţim că ceva nu merge şi totuşi insistăm; primim semnale din când în când că ar trebui să reevaluăm anumite planuri şi să le ajustăm, dar noi nu acceptăm ideea prea bine şi continuăm în direcţia iniţială. Nu întotdeauna îndârjirea este ceva bun; este mare diferenţă între a fi hotărât şi a fi încăpăţânat. De multe ori, Dumnezeu ne sugerează prin Cuvântul Lui, prin îndemnuri pe care le simţim în cugetul nostru sau prin vocea unor persoane de lângă noi că ar trebui să schimbăm ceva ori chiar să renunţăm la unele proiecte. Fii astăzi mai atent la astfel de semnale!
Provocare
Gândeşte-te care este proiectul tău principal chiar acum. Fă o scurtă evaluare şi vezi dacă ar trebui
ajustat ceva.
