„Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: «Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui.»” – 2 Timotei 2:19
Cei mai mulţi oameni din Nepal numesc muntele Everest „Sagarmtha”, care înseamnă „frunte în cer”. Vorbitorii de limbă tibetană numesc muntele Everest „Chomolungma”, ceea ce înseamnă „zeiţa-mamă a lumii”. Muntele Everest este numit după Sir George Everest, prima persoană care a înregistrat locaţia şi înălţimea muntelui Everest, care la acea vreme se numea Vârful XV.
În viaţa noastră există suişuri şi coborâşuri. Fiecare dintre noi are o cucerire, un Everest al lui, dar şi o prăpastie în care a ajuns măcar o dată. De obicei ţinem minte senzaţia pe care am trăit-o atunci când eram la înălţime şi tot căutăm să retrăim acea stare. Indiferent dacă ne gândim la cea mai bună condiţie fizică sau la cel mai bun nivel de pregătire spirituală, în orice domeniu ar fi avut loc acel punct de vârf, noi îl păstrăm ca reper şi dorim să-l recucerim. Nu doar noi ştim înălţimea la care am ajuns vreodată, ci şi Dumnezeu; El ştie cu mult mai bine şi, în plus, El ştie şi un vârf mai înalt la care putem ajunge. Mântuitorul Se oferă să ne însoţească, să ne ghideze în ascensiunea noastră şi vrea să Se bucure împreună cu noi de fiecare victorie, mai mare sau mai mică.
Provocare
Caută printre amintirile tale. Vezi dacă găseşti vreo diplomă primită ca premiu pentru ceva. Reamintește-ți acel moment şi propune-ţi un proiect important pentru perioada următoare.
