„Nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.” – Romani 8:39
Cea mai adâncă scufundare în apă de mare a fost până la 307,8 metri adâncime, în 2001, în insulele Filipine. Coborârea, grăbită de o sanie cu greutăţi, a durat peste 12 minute, iar urcarea, 9 ore şi jumătate, pentru a permite decompresia organismului.
Dacă înălţimea se măsoară în kilometri şi necesită un efort de urcare considerabil, iar revenirea poate fi fulgerătoare, în cazul coborârii în adâncime, unitatea de măsură este doar metrul. Câteva sute de metri sunt o distanţă enormă, iar revenirea presupune un timp colosal de mare. Când ai coborât atât de adânc, nu poţi reveni pur şi simplu pentru că ai ajunge la suprafaţă deja mort. În general, revenirea dintr-un punct mai de jos decât condiţiile noastre fireşti este mai anevoioasă şi necesită procese complexe. Când ne avântăm spre nişte culmi, trebuie să ştim că o eventuală prăbuşire durează puţin şi este de regulă fatală. Când coborâm, voit sau nu, este bine de reţinut că fiinţa noastră va fi mult mai marcată la revenirea spre condiţiile anterioare şi e posibil ca procesul să fie de durată. Putem coborî în bezna drogurilor, a promiscuităţii sau a altor dependenţe, iar revenirea se va face cu paşi mici şi eforturi enorme, beneficiind de ajutor specializat.
Provocare
Gândeşte-te la cineva care a căzut, care trece printr-o perioadă grea din viaţa lui şi încearcă să-i oferi prietenie, suport sau măcar o încurajare simplă, sinceră şi asigurarea că te rogi.
