„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” – Matei 5:3
„Dreptatea poate să ne avertizeze asupra a ceea ce este bine să evităm, însă doar inima ne spune ce este mai potrivit să facem.” – Octavian Paler
Eticheta de „sărac cu duhul” a pervertit expresia formulată de Mântuitorul şi i-a dat sensul de om cu mai puţină inteligenţă, prostuţ. Când Domnul a vorbit despre sărăcia în duh a vrut să aprecieze modestia şi spiritul lipsit de ifose ori de aroganţă a celor ce îşi atribuie cunoştinţe şi merite spirituale deosebite.
Unii oameni veneau înaintea lui Dumnezeu cu pretenţia că El este dator să le facă bine şi să-i binecuvânteze pentru performanţele lor spirituale, iar Învăţătorul divin le-a precizat că, în ochii lui Dumnezeu, sunt mult mai apreciate sentimentul de nevrednicie şi atitudinea celui care consideră că ştie prea puţin, că mai are de făcut paşi spre o stare potrivită şi că încă nu e suficient de bun ca să merite ceva. Dumnezeu nu vrea să ne ţină sub un nivel de încredere în sine ori să ne transformăm în nişte oameni fără voinţă sau fără informaţii, ci El doreşte să fim conştienţi de posibilităţile noastre, astfel încât să apreciem lucrarea de salvare oferită prin jertfa de pe cruce.
Vino azi fără pretenţii arogante, recunoaşte că ai încă multe lupte de dus şi cere-I binecuvântarea. Vei simţi că Dumnezeu are uşa deschisă pentru tine şi rugăciunile tale.
Provocare
Gândeşte-te şi identifică o persoană din categoria „sărac cu duhul”. Învaţă din atitudinea acelei persoane.
