„El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.” – Psalmii 102:17
„Domnul nu dispreţuieşte nici cel mai smerit dar oferit cu bunăvoinţă şi sinceritate.” – Ellen White
Cei mai mulţi dintre noi suntem fie în categoria celor care supravieţuiesc, fie între cei ce trăiesc decent, dar nu extrem de bogaţi. Nu poţi fi şi tânăr, şi cu foarte multă avere, decât dacă eşti orfanul unor părinţi bogaţi.
Prin urmare, atunci când ne dorim să oferim lui Dumnezeu sau altora ceva, nu se pune problema unor valori extraordinar de mari, ci sume sau lucruri modeste. Putem fi tentaţi uneori să ne comparăm cu cei care pot oferi cu mult mai mult şi să ni se pară infime darurile noastre. Dacă ne gândim în plan spiritual, lucrurile nu stau cu mult mai diferit. Deşi noi putem fi talentaţi şi putem deţine abilităţi foarte speciale, suntem tentaţi şi în acest domeniu să facem comparaţie cu ceilalţi. Dar, în realitate, noi nu comparăm darurile, ci ocaziile şi vizibilitatea în care s-au manifestat. Ni se pare cu mult mai valoros un solo cântat pe scena celui mai mare festival decât unul oferit într-o mică bisericuţă cu şase bătrâni şi un copil. Este important să înţelegem că, în ochii lui Dumnezeu, motivaţia şi sinceritatea inimii dau valoare darurilor noastre. El cunoaşte profunzimea inimii şi este deosebit de bucuros pentru ceva minor, însă făcut de dragul Lui şi din dorinţa simplă a inimii noastre.
Provocare
Foloseşte astăzi, de dragul lui Dumnezeu, măcar unul dintre talentele tale, indiferent cât de mulţi sunt cei care te privesc.