„Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.” – Psalmii 145:18
Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face niciodată soarele: să lumineze noaptea!
Uneori ne rugăm în mod automat, din inerţie. Fie suntem grăbiţi şi ne achităm de o datorie, fie nu avem subiecte de interes şi rostim doar formule stereotipe. Dar atunci când ceva ne frământă sau când ne dorim cu ardoare un lucru, nu ne permitem să fim superficiali sau grăbiţi. Vrem să fim siguri că Dumnezeu ştie frământarea noastră şi insistăm cu disperare atunci când subiectul rugăciunii este grav şi ne priveşte profund. Interesul şi insistenţa demonstrează că toată inima noastră Îl cheamă, iar atunci El ştie că ne interesează într-adevăr. Când Îl chemăm din toată inima, promite că va fi lângă noi. Abia când rugăciunea devine singura speranţă şi când Dumnezeu este ultima soluţie, atunci are sens intervenţia Lui. Tatăl nostru nu vrea să ne ţină în nesiguranţă şi frământare, dar nici nu doreşte să răspundă la rugăciuni rostite robotic când suntem aproape adormiţi. Ţi s-a întâmplat vreodată să uiţi la sfârşit dacă te-ai rugat pentru ceva la început şi pentru siguranţă ai mai zis o dată? Ei bine, la acest fel de rugăciuni nici nu aşteaptă nimeni răspuns, iar Dumnezeu nu ne poate ajuta. El poate interveni atunci când noi depindem doar de El şi când toată fiinţa noastră cere un lucru, nu cu indiferenţă, ci cu deplină dependenţă de ajutorul Său.
Provocare
Ia decizia de a te ruga doar cu sinceritate şi din toată inima. Nu Îl trata pe Dumnezeu cu superficialitate.