„Să nu vă gândiți mai dinainte ce veți răspunde, căci vă voi da… înțelepciune.” – Luca 21:14,15
„Uneori trebuie să taci ca să fii auzit și să pleci ca să fii observat.” – Vechi proverb chinezesc
Inspirația este un dar pe care îl folosește adesea Dumnezeu pentru a-i conduce pe copiii Lui. Ne inspiră sentimente pozitive și încredere, ne inspiră cuvinte de încurajare și de mângâiere. Gesturile noastre sunt inspirate de Duhul Său. Uneori ne temem să rostim și o rugăciune în biserică, dar pierdem din vedere că Duhul Sfânt ne inspiră gândurile și cuvintele prin care formulăm rugăciunile de obicei. De fapt, Satana vine și ne șoptește că e posibil să ne bâlbâim ori să facem dezacorduri, că nu suntem capabili să explicăm un punct de credință în fața cuiva care ne atacă. Ajungem să fim îngroziți de ideea că am putea face greșeli. Dar, dacă am sta să ne gândim, e simplu: Ce se poate întâmpla dacă voi face o pauză mai lungă în timpul unei rugăciuni, căutându-mi următoarele cuvinte? Va râde asistența? Și ce dacă? Ce s-ar întâmpla dacă cineva îmi cere socoteală de credința mea și eu mă încurc puțin în argumentele teologice? Îmi fură credința sau vreun drept anume? Nu. Ce poate să mi se întâmple dacă am o discuție sinceră și primesc replici neprevăzute de la prietenul sau prietena mea, poate chiar un refuz? În realitate, toate îngrijorările țin de o posibilă rănire a orgoliului propriu, atâta tot. Dacă avem puțină umilință, nu suferim absolut deloc.
Provocare
Cere-I Duhului Sfânt să te inspire pe deplin astăzi în răspunsuri și în gesturi.
