„Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea și Tu îmi înalți capul!” – Psalmii 3:3
Soarele și toate corpurile care se rotesc în jurul său alcătuiesc sistemul solar. Acesta se termină acolo unde gravitația Soarelui este egală cu cea a stelelor vecine. Pentru a depăși granițele sistemului nostru, este nevoie de o forță propulsoare care să învingă gravitația sau de a ajunge în punctul unde ea nu mai există și atracția dispare.
Ne place să spunem că noi suntem coroana creației. Ne place să spunem că mireasa este coroana mirelui și că noi suntem cununa de pe capul Mântuitorului. Dar este o noutate să considerăm că Dumnezeu este slava noastră. Cu toate acestea, e foarte adevărat. Psalmistul nu exagerează, ci exprimă un adevăr profund. Dumnezeu Își dorește să purtăm acea marcă divină în așa fel încât oricine va privi la noi să Îl recunoască pe El. Onoarea de care ne bucurăm să fie o consecință a prezenței Lui în gândurile și în viața noastră. Dacă e ceva strălucit în noi, acel ceva să vină de la El. Doar oamenii orgolioși nu acceptă că meritele și calitățile se pot datora altcuiva și încearcă disperați să ascundă contribuția prietenilor, a familiei sau a lui Dumnezeu la realizările arătate în văzul societății. Acest lucru nu dezvoltă ceea ce avem, ci, dimpotrivă, distruge chiar și umbra de strălucire ce părea a exista în noi. Cel înțelept Îl lasă pe Dumnezeu să strălucească în viața lui.
Provocare
Spune-le celorlalți ce ai realizat cu ajutorul lui Dumnezeu sau al cuiva dintre prieteni.
