„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” – Matei 5:4
„Cuvintele Mântuitorului au o solie de mângâiere pentru aceia care trec prin dureri și lipsuri. Tatăl nostru ceresc nu-i uită niciodată pe aceia care sunt loviți de întristare.” – Ellen White
La prima vedere nu este nicio plăcere să plângi. Dar, în realitate, un om care poate să plângă este un om fericit. Plânsul eliberează povara sufletului, plânsul favorizează atitudinea potrivită în rugăciune și pregătește inima omului pentru un răspuns din partea lui Dumnezeu. Atenție însă! Există oameni care plâng și oameni care se plâng. E o mare diferență. Cei care plâng dovedesc vulnerabilitate, umilință și căutarea unei soluții, în mod sincer, iar cei care se plâng sunt egoiștii, nemulțumiții și pesimiștii bolnăvicioși. Dacă întâlnești un om care plânge, vei fi inspirat să te rogi și să îi fii alături cu ceea ce poți; dacă întâlnești unul care mereu se plânge, vei simți nevoia să fugi de el și te vei simți blocat în reacții. Noi înșine facem parte dintr-o categorie din cele două. Ar fi util să ne analizăm și să vedem ce facem când ne întâlnim cu alte persoane. Îi facem să ni se alăture și să ne susțină sau îi îndepărtăm prin cârcotelile și nemulțumirile noastre plângăcioase. În mod sigur nici lui Dumnezeu nu Îi este prea ușor cu plângăcioșii și nemulțumiții. Dar sigur este cu toată puterea alături de cei care plâng.
Provocare
Ai grijă astăzi la tonul tău. Renunță la a te plânge de ceva sau de cineva. Mai bine adoptă conștient un spirit de mulțumire și apreciere.
