„Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” – Isaia 43:25
„Dumnezeu, de dragul Fiului Său, ne acceptă și ne iartă păcatele. Întunericul și descurajarea vor veni uneori peste sufletul nostru și vor amenința să ne copleșească, dar noi nu trebuie să ne pierdem încrederea.” – Ellen White
Cea mai apăsătoare povară pentru inima unui om este povara păcatului. După ce păcătuim, trecem prin mai multe stări: mai întâi, realizând răul făcut, considerăm că nu mai avem șanse și renunțăm la ideea salvării; apoi, Duhul lui Dumnezeu ne mustră, ne alină disperarea și ne convinge să ne ridicăm și să cerem iertare; după ce mărturisim și cerem iertare, ar trebui să ne simțim eliberați, dar se întâmplă că, din timp în timp, un gând apăsător revine și ne face să ne îndoim de iertare. Acest gând nu este de la Dumnezeu, care promite că iartă păcatele mărturisite și le aruncă pe fundul mării, neaducându-Și aminte de ele. Deci gândul de descurajare este de la cel rău, care ar vrea să ne dezechilibreze și să ne blocheze în starea deplorabilă în care ne trântește păcatul. Nu trebuie să te bazezi pe simțăminte, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă El spune că ne iartă, atunci așa este. Trebuie să Îl credem pe cuvânt.
Provocare
Astăzi este o zi specială. Amintește-ți păcate nemărturisite sau care încă te frământă, mărturisește-le încă o dată și cere iertare. Apoi crede-L pe Dumnezeu și nu te mai frământa cu ele. Alungă gândul de îndoială prin altă rugăciune scurtă.
