„Ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” – 1 Ioan 3:1
„Ceilalți au dreptul să se aștepte din partea acelora care pretind a fi creștini, conform Bibliei, să trăiască în integritate, altruism și iubire față de alții.” – Ellen White
Nu ne obligă nimeni să pretindem ceva ce nu corespunde cu realitatea. Dar, dacă pretindem un lucru, atunci acel lucru ne va face responsabili și va trebui să punem în acord pretențiile noastre cu statutul pe care ni-l asumăm. Spre exemplu, cineva care se declară neștiutor într-un domeniu va face ca așteptările în privința cunoștințelor lui să fie reduse, dar, dacă te declari expert, așteptările vor fi foarte mari. Când mă declar copil al lui Dumnezeu, cei de lângă mine își vor forma o anumită imagine despre persoana mea, cu așteptări foarte ridicate și chiar cu exigențe speciale. Caracterul meu va trebui să dovedească asemănări cu Dumnezeu și comportamentul meu va trebui să corespundă cu acest statut. Poate vei zice că e mai bine să nu te prezinți ca aparținând familiei lui Dumnezeu, și atunci nu ai obligații. Dar nu aceasta este soluția. Este ideal să fim exact ceea ce pretindem că suntem, dar chiar și Dumnezeu știe că noi putem avea scăpări, drept pentru care a pregătit remediul și e gata să ne ajute. Numai că ar trebui să cultivăm conștiența faptului că oamenii din jur ne vor privi cu alți ochi atunci când vor ști că suntem din cercul celor ce stau lângă Dumnezeu.
Provocare
Imaginează-ți azi că porți o etichetă vizibilă cu expresia „copil al lui Dumnezeu”.
