„Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! ” – Ieremia 17:7
Laocoon, preot troian din Eneida lui Vergiliu, își declară scepticismul cu privire la încrederea în oameni prin expresia celebră: „Fie ce-o fi, mi-e teamă de greci, chiar și atunci când ne dau daruri.”
Oamenii pot fi adeseori înșelători. Ne câștigă încrederea, apoi ne trădează așteptările. Se întâmplă acest lucru din cauza egoismului. Suntem buni și de încredere atâta timp cât nu ne costă prea mult acest lucru, dar, dacă persoana noastră și interesul nostru au de suferit, egoismul intră în funcțiune și ne face să devenim reținuți sau trădători. Ne pasă mai mult de noi înșine decât de celălalt. Ni se întâmplă uneori chiar să dăruim, dar o facem în mod strategic, cu gândul că pierdem acum puțin, dar vom câștiga mai mult la momentul potrivit. Ajutăm cu scopul de a fi ajutați la rândul nostru. Este ca și cum am depune într-un cont sume mici pentru ca odată să scoatem o sumă mare. Aproape orice om se gândește și la sine atunci când face gesturi pentru alții, indiferent că vorbim despre milă sau despre daruri. Este aproape firesc să se întâmple așa, dar putem să ne exersăm puțin câte puțin altruismul; adică să dăruim ori să facem ceva pentru acele persoane care nu vor putea vreodată să ne returneze darul ori să facă ceva pentru noi. După ce facem gesturi de altruism, vom simți mai întâi că parcă ne doare pierderea, apoi vom experimenta bucuria.
Provocare
Fă astăzi un gest de altruism față de cineva care nu îți poate oferi nimic în schimb.
