Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Ieremia 31:3
„Prima dragoste nu se uită niciodată” este una dintre expresiile cel mai des folosite. Fie că vorbim de relații cu persoane de sex opus, fie că avem în vedere joburi sau locuri, „prima dragoste” este un fel de concept care presupune idealul, un reper față de care ne raportăm pe parcursul întregii vieți. Deși nu întotdeauna experiența primei îndrăgostiri este una fericită (de fapt, foarte rar rămâne ceva fericit), oamenii insistă să se raporteze la ea ca la un bine absolut. De obicei, prima dragoste este una neîmpărtășită. Se îndrăgostește un elev de profesoara lui; o fetiță adoră pe un adult; cineva mic de statură simte că moare după o persoană extrem de înaltă sau un adolescent care se luptă cu acneea se perpelește fără să aibă curajul de a mărturisi cuiva că e îndrăgostit și disperat. În marea majoritate a experiențelor de sub genericul „prima dragoste” stau nefericirea, disperarea, nevoia fără răspuns și frustrarea. Cu toate acestea, probabil că tocmai prin inaccesibilitatea ei, prima dragoste devine ideală; ceva de genul: dacă ar fi fost cum visam, eram fericit.
Și Scriptura vorbește despre o primă dragoste: dragostea dintâi. Regretul lui Dumnezeu este că noi, oamenii, ne-am pierdut dragostea curată și entuziastă de la început și invitația lui Dumnezeu este de a ne întoarce în acel punct al experienței noastre în care sentimentele noastre față de Dumnezeu erau neîntinate. Se presupune că fiecare om are în viața lui un moment când se apropie de Dumnezeu și simte în inima lui atracție, respect și atașament față de El. Este acea perioadă când ne plăcea să citim Scriptura, ne plăcea să ne rugăm și să cântăm despre iubirea Lui.
De gândit astăzi:
Nu ți-e dor și ție de acel timp când simțeai că între tine și Dumnezeu nu stă nimic și că sunteți prieteni? Azi ai putea decide să revii la acea prietenie. Cere ajutorul Lui!
