Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, şi adevărul vă va face slobozi. Ioan 8:31,32
În Grădina Edenului, apare o ființă interesantă, poate chiar încântătoare, și începe un dialog cu omul. În acest prim dialog apare prima minciună, formulată neașteptat de șiret. Era o minciună introdusă prin îndoială, pentru ca mai apoi să fie pronunțată explicit. Mai toate minciunile vin într-un înveliș interesant. Doar adevărul este gol-goluț, minciuna se ambalează foarte atrăgător și derutant.
Satana este supranumit și „tatăl minciunii”. Prima minciună a fost creată de el. Din nefericire, el a reușit să ne învețe și pe noi să mințim. Deși la început ne simțim inconfortabil, chiar vinovați, când mințim, după ce trec frământarea și apăsările primei minciuni, parcă începem să devenim cunoscători, chiar profesioniști. Ajungem atât de departe în decăderea noastră, încât reușim să ne mințim chiar și pe noi înșine.
Îți mai aduci aminte câtă rușine și vinovăție ai simțit când ai mințit pentru prima dată? Pe cine ai mințit? Pe părinții tăi, pe cineva din familie? Cum s-a întâmplat? Ai fost prins cu minciuna sau ai „scăpat”?
De cele mai multe ori, ceea ce ne doare este că am fost prinși cu minciuna, nu faptul că am fost în stare să mințim. Dacă am spus un neadevăr și nu am fost demascați, considerăm că am obținut o victorie.
Realitatea este că nu există minciuna perfectă. În mod sigur, fiecare lanț al minciunii se sfârșește undeva și, de obicei, acest lucru se întâmplă în cel mai rău moment. Dar unul dintre cele mai rele lucruri legate de minciună este acela că va răni pe cineva. Mereu există o victimă a minciunii. Poate că zici că nu ai mințit în defavoarea nimănui, că ești singurul afectat. Dar orice durere pricinuită chiar și nouă înșine Îl doare cumplit pe Tatăl nostru. În final, orice minciună este ca un piron care Îl face să sufere.
De gândit astăzi:
Ține minte că, atunci când minți, ai nevoie de o memorie foarte bună, dar, spunând adevărul, te poți simți liber și în siguranță oricând.
