Dacă lucrarea zidită de cineva… rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 1 Corinteni 3:14
Să ai bani este visul oricui, chiar și al celor ce pretind că banii nu contează. Ne dorim bani nu pentru că îi iubim, ci pentru că altfel nu se poate; nu putem să ne deplasăm fără combustibil sau bilet dacă nu plătim; nu putem avea mâncare dacă nu o cumpărăm și nu putem întreține o familie dacă nu obținem bani.
Când ești copil, salariul este evaluat doar în funcție de ceea ce obții în dar de la părinți sau de la adulții din viața ta. Însă vine un moment când, în schimbul unui serviciu pe care îl prestăm, primim o recompensă. Cineva ne plătește cu bani pentru serviciul făcut. Este fantastic, suntem neîncrezători. Oare chiar sunt ai mei? Pot să fac ce vreau cu banii mei? Ar trebui să îi dau familiei? Acestea sunt întrebările pe care le avem atunci când primim primul nostru salariu, fie el și sezonier.
Un gest frumos ar fi ca, atunci când începem să câștigăm primii noștri bani, să ne oferim să contribuim la cheltuielile familiei. E posibil să fie acceptat ajutorul și bine-venit, așa cum se poate să primești încurajarea să faci propriul buget, propriile economii și investiții.
Când faci parte dintr-o familie, nu ar trebui să consideri că tot ce primești ți se cuvine și că totul este gratuit. Nimeni nu primește ceva pe degeaba și orice avem când suntem copii sau adulți presupune un preț, munca, efortul și sacrificiul cuiva. Este o dovadă de maturitate în gândire să realizezi costurile unei vieți normale. O viață normală înseamnă să ai haine, mâncare și adăpost. Gândește-te că unu din trei locuitori ai planetei nu trăiește o viață normală, nu are ceva din cele trei, poate nici măcar adăpost nu are.
De gândit astăzi:
În mod sigur, Dumnezeu ne ajută și prin faptul că avem modalități oneste de a ne câștiga existența. E un motiv suficient de bun să mulțumim pentru că putem câștiga bani de undeva. Și mai putem face un lucru: să vedem dacă cineva din apropierea noastră duce lipsă și să ajutăm cu ceva din ceea ce avem noi.
