Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Romani 8:31
Se pare că trăim într-o lume a trofeelor și a premiilor. Competiții sportive, spectacole TV, evenimente militare, dar și educația în școală, toate se desfășoară sub tensiunea unor posibile premii.
Se consideră că performanța trebuie stimulată prin recompense. Premiile sunt importante la orice vârstă. În copilărie, orice premiu este bine-venit, indiferent dacă este simplu sau cu ceva în plus. Dacă cineva ia premiul întâi în școala primară, primește și o coroniță, pentru a se deosebi de alți premianți. Pentru că, teoretic, există posibilitatea ca orice elev să fie premiat, s-a inventat și un superpremiu. Peste cei cu mediile mari, există cineva care, dintr-un motiv sau altul, primește ceva în plus față de premiul întâi. De regulă, atunci când cineva este propus să primească și coroniță, trebuie să își aducă acea coroniță făcută de acasă.
Probabil că în viitor vor exista concursuri și întreceri pentru orice categorie posibilă, dar la fel de probabil e că și în cazul unui singur concurent, premiul obținut va fi surclasat de un altul și mai râvnit, un superpremiu.
De fapt, într-o lume a inegalităților, este imposibil să câștige ori să piardă toți. Dar pentru că unora le este greu să accepte că au pierdut, s-a decis ca obișnuitul să urce în categoria premiilor, iar performanțele să devină superpremii. Astfel, miza rămâne pentru toți.
De gândit astăzi:
Când privim la modul lui Dumnezeu de a proceda, observăm că El Își dorește ca nimeni să nu piardă ori să fie pierdut. Pentru omul orgolios și competitiv, această șansă egală nu pare a fi prea atrăgătoare. Facem uneori fapte ori gesturi religioase prin care dorim mai multă atenție și sperăm că ne vom spori importanța. Dar Dumnezeu insistă să nu facă diferențe și să Se coboare chiar până la cel mai de jos. Din fericire, El nu are nevoie de acordul nostru în mântuirea cuiva și, în plus, cununa o pregătește El, nu trebuie adusă de acasă.
