Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8:14
În orice familie există un prim născut. În acțiunea de eliberare a israeliților din Egipt au murit toți întâii născuți ai egiptenilor. Practic, fiecare familie plângea pe cineva. În casele israeliților, care marcaseră ușiorii ușii cu sângele jertfei, au fost protejați întâii născuți, rămânând astfel în viață. Mai târziu, în procedurile de la sanctuar, leviții au fost aleși ca înlocuitori simbolici ai celor cruțați de urgie.
O caracteristică a întâilor născuți este responsabilitatea. Nu doar moștenirea, dar și bunul mers al membrilor unei familii este legat de primul născut. Acesta ar trebui să se bucure de respect și de ascultare, în timp ce el ar trebui să manifeste grijă, atenție și ocrotire pentru cei mai mici.
Nu întâmplător Mântuitorul Se recomandă a fi Fratele nostru mai mare. Prin aceasta, El Se declară responsabil pentru noi și ocrotitorul nostru, dar ne și asigură că putem apela oricând la El ca la un frate mai mare.
Dacă ești întâiul născut dintre frații tăi, știi ce mult simți nevoia să-i protejezi pe cei din familia ta. Dacă ai un frate sau o soră mai mare, știi cât de mult te încurajează sentimentul că te poți baza pe cineva care ar face totul pentru tine. Ai curajul să te avânți mai departe, știind că poți cere ajutor; și, dacă s-ar muta munții din loc, fratele tău ori sora ta mai mare îți va fi sprijin și salvare. Fiecare dintre noi are nevoie să se bazeze pe altcineva ca pe un frate sau o soră mai mare. Gândește-te mai mult la cei care arată mereu disponibilitatea de a oferi ajutor și de a spune prezent atunci când e nevoie.
De gândit astăzi:
Iată un lucru pe care îl poți încerca: privește în jurul tău, în cercul tău, și vezi cine tânjește după sprijin și ocrotire; observă cine pare a trece singur prin viață și oferă-i puțină speranță și sprijin. Gândește-te cum ar vrea Isus, Fratele tău mai mare, să procedezi cu acea persoană și fă conform simțămintelor inspirate de acest gând.
