Nu soarele îți va sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Isaia 60:19
Adam este general recunoscut ca fiind primul om al planetei. Biblia afirmă că el a fost modelat chiar de mâna Creatorului. Se știe că Adam a apărut pe lume după ce toate condițiile de viață au fost create pe pământ. Nu lipsea absolut nimic, și totuși… Se pare că, după o trecere în revistă a tuturor lucrurilor, a dat câte un nume tuturor animalelor. Îți dai seama de câtă creativitate a fost nevoie pentru a numi totul fără a repeta denumirile?! Adam a simțit că ceva lipsește. Nu era un sentiment întâmplător și nici o defecțiune de proiectare, ci chiar asta spera Creatorul să se întâmple: omul să simtă că nu e chiar complet fără o altă ființă. A fost creată Eva și abia atunci Adam a simțit că totul este foarte bun. Putem considera într-un fel că abia acum a apărut primul om, când o avea alături de el, în viața lui și pe Eva.
Nu vrem să creăm polemici, dar putem înțelege o lecție din acest lucru: nu suntem proiectați de Dumnezeu să fim singuri, avem nevoie de alte ființe. Doar în compania altora ne simțim împliniți pe deplin. Doar egoismul face pe cineva să se simtă fericit în singurătate (și nu vorbim de momentele noastre de intimitate temporară). Primul om a știut și a simțit că va fi fericit doar în compania altor ființe asemenea lui. Pe lângă această nevoie, omul mai avea și nevoia după Dumnezeu. Un om credincios înțelept (Augustin) a afirmat că „în inima omului există un gol în formă de Dumnezeu”. Nu ne vom simți compleți decât dacă vom umple acel gol din ființa noastră cu prezența Lui.
De gândit astăzi:
Ziua de astăzi este o căutare a lui Dumnezeu și, dacă dorim, Îl vom găsi chiar lângă noi, chiar lângă inima noastră. Trebuie doar să simțim ori să Îi spunem când ne rugăm că Îl vrem în viața noastră, și El va răspunde. Dacă simți că ceva e gol în viața ta, nu încerca să umpli acel gol cu lucruri scumpe, nu cumpăra gadgeturi sau haine. Acestea sunt doar o iluzie a umplerii golului din inima noastră. Relația bună cu ceilalți și prezența lui Dumnezeu, acestea sunt adevărata soluție.
